Alegerile din Grecia, avertisment pentru o Europă post-austeritate

Situaţia Greciei, tot mai lipsită de ieşire, ar trebui să determine o dezbatere urgentă şi realistă privind viitorul economic al unei Europe ce nu reuşeşte să-şi găsească ritmul necesar relansării

După criza declanşată de aprecierea francului elveţian şi decizia Băncii Centrale Europene de suplimentare a lichidităţilor pentru evitarea deflaţiei, Europa se confruntă, la acest final de săptămână, cu o nouă încercare: alegerile anticipate din Grecia. O victorie a stângii radicale ar avea un puternic ecou internaţional, deschizând drumul spre putere în UE unei noi generaţii de partide anti-austeritate, dar şi poarta Zonei Euro.

Syriza, la porţile guvernării

La doar doi ani şi jumătate de la precedentul scrutin legislativ, care a ţinut Europa cu sufletul la gură, grecii sunt chemaţi la urne în urma eşuării celor trei încercări ale Parlamentului de desemnare a preşedintelui Republicii. Încă din 2012, Syriza, pe atunci o coaliţie a stângii radicale, s-a plasat pe locul secund, pentru ca în mai 2014 să câştige alegerile europarlamentare şi câteva teste regionale, în special în Attica, regiunea cea mai populată şi dezvoltată a ţării. În ultima jumătate de an, Syriza s-a detaşat în fruntea opţiunilor de vot, cele mai recente sondaje indicând diferenţe de 4-6% faţă de Noua Democraţie, partidul conservator al premierului Samaras. Problema celor două principale forţe ale momentului va fi dificultatea formării unei coaliţii guvernamentale, în condiţiile în care Syriza e creditată cu circa 34% din voturi şi Noua Democraţie cu 26-28%. Alte şase partide ar putea intra în viitorul legislativ, fiind cotate cu procente variind între 3 şi 8%.

Există un risc major ca aria largă de curente pe care le reprezintă - de la comunişti la fascişti - să împiedice formarea unui nou guvern, ceea ar duce la noi alegeri şi ar agrava criza politică. Divizarea scenei politice e accentuată de scindarea mişcării socialiste PASOK, după ce fostul său lider, Giorgios Papandreu, a decis, la începutul anului, să-şi creeze un nou partid, social-democrat. Atât istorica PASOK, fondată în 1974, după căderea dictaturii coloneilor, de Andreas Papandreu, cât şi dizidenţa condusă de fiul său se zbat acum la limita pragului electoral de 3%. Departe de victoria clară, cu 44% din voturi, din 2009.

Criza de încredere în partidele tradiţionale a deschis calea afirmării unor formaţiuni anti-sistem, populiste şi radicale. O situaţie comună şi altor state europene, în care ar putea avea ecou o victorie a radicalilor greci. Prima vizată ar fi Spania, unde Podemos, cu rădăcini în mişcarea Indignaţilor, se află, de asemenea, într-o ofensivă spectaculoasă.

Grecia e pe cale să exporte nu doar instabilitate economică, ci şi un model politic care, extins, poate modifica echilibrul de forţe în Uniunea Europeană şi chiar direcţia acesteia.

Între austeritate şi faliment

Cu cea mai ridicată rată a şomajului din UE (26%, ajungând în rândul tinerilor la 51%), cu aproape o treime din populaţie exclusă din sistemul public de sănătate şi ajunsă sub pragul de sărăcie, inclusiv în urma amputării pensiilor cu 40%, cu un PIB pe cap de locuitor redus cu 30% faţă de nivelul din 2008 şi o datorie publică record în UE, echivalentă cu 175% din PIB-ul naţional, Grecia este epuizată de criză, austeritate şi pauperizare. În acest context dramatic, liderul Syriza, Alexis Tsipras, propune un program de asistenţă socială, pentru a răspunde unei situaţii pe care o defineşte drept o "criză umanitară". De asemenea, Syriza vizează restructurarea datoriei publice şi încetarea politicilor de austeritate impuse de troica creditorilor internaţionali. UE, FMI şi Banca Centrală Europeană au acordat Greciei, în ultimii patru ani, împrumuturi însumând peste 240 de miliarde de euro, pentru salvarea statului de la faliment. Sau pentru amânarea falimentului - rămâne de văzut.

Berlinul şi Bruxelles-ul au avertizat, în ultimele săptămâni, Grecia că viitorul guvern va fi obligat să respecte angajamentele ţării şi să menţină un buget echilibrat. S-a pus deschis şi problema rămânerii în zona euro, în condiţiile în care se estimează că riscul de contagiune a fost eliminat.

Stoparea măsurilor de austeritate ar antrena încetarea sprijinului financiar extern şi, implicit, falimentul statului elen. Iar continuarea austerităţii nu ar însemna decât supravieţuirea pe bază de perfuzii externe.

Reformele impuse de creditori au asanat finanţele publice, dar au vlăguit Grecia. De aceea, scrutinul de duminică nu e doar un referendum pentru rămânerea acestei ţări în zona euro, cum au ameninţat unii, ci poate deveni punctul de pornire al unei contestări a politicilor pro-austeritate, cu implicaţii politice şi economice imprevizibile.

O ecuaţie cu 3 necunoscute: datorii - angajamente - investiţii

În acest context, cred că situaţia Greciei, tot mai lipsită de ieşire, ar trebui să determine o dezbatere urgentă şi realistă privind viitorul economic al unei Europe ce nu reuşeşte să-şi găsească ritmul necesar relansării. Sumele colosale cheltuite numai în cazul Greciei - pentru a o menţine pe linia de plutire, dar şi pentru a pune la adăpost băncile occidentale de noi riscuri - precum şi costurile sociale extrem de dureroase arată că lipseşte ceva din ecuaţia salvării de la prăbuşire. Ajungem, iar, la imperativul investiţiilor şi suntem nevoiţi, deocamdată, să ne mulţumim cu speranţa că Planul Juncker va reuşi. Până atunci, consider că scenariile sumbre ce bântuie Grecia ar trebui să devină tot atâtea semnale de alarmă privind viitorul Uniunii Europene în ansamblul ei.

Există deja avertismente că un faliment elen ar provoca o undă de şoc pe pieţele financiare. De asemenea, o eventuală ieşire din zona euro ar putea avea consecinţe severe, după cum atrag atenţia unii economişti. 

„Pe termen scurt, ieşirea Greciei ar echivala cu falimentul Lehman Brothers la pătrat" - este avertismentul venit dinspre Universitatea California.

Care este limita până la care UE poate face compromisuri pentru menţinerea Greciei pe linia de plutire şi care e limita până la care grecii sunt dispuşi să suporte austeritatea strict pentru a supravieţui, fără perspectiva unei ieşiri din fundătură? Rezultatul de duminică va contura o parte a răspunsului.

Restul ţine de înţelepciunea viitorilor guvernanţi de la Atena şi a liderilor europeni pentru a negocia - insist: a negocia - o soluţie. Şi cred că discuţiile ar trebui să aibă ca bază de pornire atât obligaţia Greciei de a-şi onora angajamentele în materie de responsabilitate bugetară, cât şi estimarea realistă a posibilităţilor sale de a-şi rambursa datoriile, cu evaluarea oportunităţii unei reeşalonări. Ar putea fi un fundament pentru relansarea prin investiţii. În acestă privinţă, rămâne de văzut şi impactul la nivelul UE al injecţiei de lichidităţi lansate ieri de Banca Centrală Europeană.