Va fi nevoie de al treilea tur

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Stavros Dimas e candidat la preşedinţia Greciei. Are 73 de ani şi a fost, acum un deceniu, comisarul european susţinut de Grecia în prima Comisie Barroso.

Dimas a fost propus să ocupe funcţia de şef al statului de către liderul formaţiunii Noua Democraţie, actualul premier Antonis Samaras. Alegerile urmau să se ţină în februarie viitor, dar au fost devansate, imediat ce grecii au obţinut o amânare de două luni pentru programul de ajutor de care beneficiază, din 2010 încoace. Samaras încearcă astfel să evite un scrutin ţinut după încheierea sprijinului venit de la celebra Troică şi înainte de a se găsi o nouă înţelegere. De ce?

Fiindcă se teme de alegeri legislative anticipate. Motivul e simplu: pe primul loc în sondaje se află acum Syriza, partidul de extremă stângă condus de Alexis Ţipras, care e cotat cu aproape 35 de procente, faţă de 32 pentru Noua Democraţie şi doar 5 pentru celălalt partid guvernamental, PASOK, aflat sub autoritatea lui Evanghelos Venizelos. Teama de Ţipras este mare, fiindcă acesta e adversarul cooperării cu creditorii externi. Iar Grecia a primit, în ultimii patru ani, nu mai puţin de 240 de miliarde de euro. Premierul grec şi principalul său opozant şi-au adresat unul altuia acuze grave: primul spune despre al doilea că forţează ieşirea Greciei din zona euro, iar Ţipras îi reproşează lui Samaras că produce zilnic haos. Dar cum s-ar putea ajunge la alegeri legislative anticipate?

Simplu. Sistemul folosit la Atena pentru a-l desemna pe şeful statului e unul aparte. Alegerea se face în Parlament. Câştigă cel care obţine fie două treimi din voturi în primul sau în al doilea tur, fie sprijinul a 180 din cei 300 de deputaţi în turul al treilea. Dacă nici aşa nu e ales un preşedinte, se fac alegeri înainte de termen pentru un nou Parlament, cu speranţa că astfel va putea fi depăşită criza politică. Această formulă electorală e tipică pentru un regim parlamentar: deşi demnitatea de preşedinte e pur onorifică, desemnarea lui este un test pentru majoritate.

Samaras dispune de 155 de voturi în cameră: sprijinul a fost reconfirmat în momentul votării bugetului. De unde pot veni celelalte 25 de voturi, un minimum absolut necesar? În principiu, de la independenţi şi de la deputaţii partidelor mici, care nu ar avea şanse să-şi reînnoiască mandatele, dacă s-ar ţine alegeri foarte curând.

Primul tur a avut loc pe 17 decembrie. Au venit la Parlament 295 de deputaţi, pentru a se pronunţa în privinţa unicului candidat, Dimas. 160 au votat pentru el, ceilalţi au fost împotrivă. Cum puţini erau cei care se aşteptau ca alegerea să se încheie după un tur, bursa nu a mai căzut, aşa cum s-a întâmplat în ziua în care premierul a făcut anunţul scrutinului anticipat. În schimb, după câteva ore, presa a publicat acuzaţii grave: un deputat independent ar fi fost victima unei încercări de cumpărare a votului. Guvernul a negat, procurorii au început o anchetă.

Al doilea tur s-a ţinut cu două zile înainte de Crăciun. Pentru a uşura alegerea lui Dimas, Samaras a promis că va remania guvernul, acordând mai multe portofolii independenţilor pro-europeni, şi a declarat că ar putea organiza alegerile pentru Parlament la sfârşitul lui 2015 – şi nu la termen, la mijlocul lui 2016 –, imediat ce Grecia e sigură că are parte în continuare de spriijin internaţional. Nu a fost suficient. Dimas a primit doar 168 de voturi, în vreme ce 131 de deputaţi au fost împotriva lui.

Alegerile din Grecia au şi o dimensiune europeană. Nu doar economică, dată fiind situaţia euro, ci şi politică. Într-adevăr, Jean-Claude Juncker s-a pronunţat pentru confirmarea unei "figuri ştiute" şi împotriva "forţelor extremiste", trezind reacţii negative în rândul grupului comunist din Parlamentul European, la care e afiliat Syriza. A reacţionat şi o voce de extrema dreaptă, Marine Le Pen, care a acuzat UE de "derivă totalitară", invocând riguros acelaşi motiv ca şi comuniştii, şi anume susţinerea unui candidat. În fine, cum e unul singur, nu ai foarte multe variante... Dincolo de asemenea exagerări, e evident că un eşec în validarea lui Dimas nu ar fi doar o sursă de instabilitate financiară, ci şi o problemă politică pentru noul şef al Comisiei.

Vom afla răspunsul pe 29 decembrie, când e programat al treilea tur, cel decisiv.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite