Agresiunea emailată

Sunt exasperat,  isterizat, terminat. Nu deschid  bine ordinatorul că îi şi văd, le văd cârnaţii înşiraţi vertical şi kilometric pe Inbox. Bancuri, înţelepciunării, pictoriale rozbombonizate cu pisicuţe scumpe, adorabile, mîngâiabile, mânca-le-ar  mama, de companie.

Cu căţei  pufoşi, flocoşi, linşi, lucioşi deloc fioroşi, să tot dormi cu ei, să iei masa  împreună cu ei, să te lingă calin şi canin , să-i pupi pe botic...şi flori, flori, flori fotografiate graţios cu tulpinile arcuite, un bob de rouă oihnindu-se pe rozul unei petale de .... strălucind în obiectiv ca o lacrimă de înger: cu  picturi de gang, cu capodopere madievale clasice, femei goale, fotografii premiate – da, asta ar mai  merge, dar le ştiu deja pe toate  -  cu nuduri decente, nuduri indecente, pornografii en gros şi en detail... Stimulente  pentru categoria  unchiaşului  obsedat Piotr Petrovici Alabin din ”Spaima” lui Makanin, dar nu în cantităţi industriale...

Pe net agresiunile se ţin mitralieră. Bancuri, texte apocrife semnate aiurea atribuite unor de Octavian  Paler sau Gabriel Garcia Marquez. De fapt, nişte cimilituri idioate, seminţe de floare filosofice,  fals intlectuale cu idei filozifico-maneliste, vulgare, niciodată scrise de oamenii citaţi. Iată m-au ucis vreo 20 -30 de ”ultima  poezie a lui Adrian Păunescu”. Da, este drept, e bine mimată, autorul având  un stil uşor de imitat, şi un ton aşişderea ... numai falsuri.

Cei mai ”rafinaţi” expeditori sunt cei din categoria  intelectualilor, mai precis a complexaţilor  intelectuali, cultuarali sau literari. Ei, ca să-şi releve – mai mult să-şi exhibe -   înaltele preocupări  substanţial intelectualiste, ei sunt cei mai agresivi. Ei, cu textele filosofice de doi ţechini. Care pe un ins profund ca domnul Pleşu - prezent mai nou pe bloguri el  însuşi -  l-ar amuza teribil. Sau tot aşa, cum un veleitar i-ar prezenta dlui Eugen Simion drept creaţia sa  un text  cum e ”Căţeluş cu părul creţ...” .

Complexele aparţin unor inşi care, carierşti de profesie ajunşi la pensie, au văzut toată viaţa doar coterii şi manigansiuni, iar acum bruscamente li se relevă splendoarea poeziei, picturii şi se apucă de treabă. Tehnicieni deformaţi profesional, îndopaţi numai cu ştiinţa lor, şi care ajunşi la pensie, descoperă splendorile artei. Şi devin, vor să devină, artişti. Niciunul nu se declară a fi amator, diletant. Vor să ajungă, în ultimii câţiva ani ce le-au mai rămas, măcar ce au fost ei o viaţă întreagă în activitate...să fie Cineva...

Pe scurt,  indivizi  obtuzi de  o viaţă, cărora ”li s-a dat drumul” abia acum la  libertatea şi frumuseţea artelor , a ştiinţelor umaniste... Un soi de foşti craidoni şi donjuani ai tehnicii şi ai cifrelor, acum atinşi grav de senectute...de impotenţă.

 Aaaajutooor!