
A plagiat sau nu ministrul Justiţiei, Radu Marinescu, în teza sa de doctorat?
0Mare scandal, mare, pornit de la articolul care îl acuză pe ministrul Marinescu că ar fi copiat nu mai puţin de 140 de pagini din cele 247 ale lucrării sale de doctorat, adică 56,68% din teză.

Emilia Şercan nu este la prima demonstrație de plagiat a unor persoane aflate în ierarhia politică şi administrativă a României. Până acum nimeni nu a demonstrat că se înşeală, cel mult i-au ignorat dezvăluirile. Şi cum să demonstrezi că se înşeală când autoarea indică paginile copiate, autorii şi cărţile de unde au fost copiate şi preluate copy-paste, fără ghilimele şi fără citarea cărţilor şi autorilor originari?
Emilia Şercan:
Cea mai mare parte a conținutului descoperit că fiind plagiat în lucrarea de doctorat a lui Radu Marinescu provine dintr-un volum care nu a fost citat nicio singură dată în întreg conținutul tezei de doctorat a ministrului Justiției Radu Marinescu și nici nu a fost inclus în Bibliografie.
Volumul se intitulează Înscrisurile. Mijloace de probă în procesul civil, apărut în 1998 la Editura All, semnat de Florea Măgureanu – fost profesor universitar la Facultatea de Drept din cadrul Universității Româno-Americane.
Este vorba despre 62 de pagini din cele 140 în care există conținut plagiat.
Cum poţi să conteşti aşa ceva? Oricina are ochi să vadă poate verifica ce spune Emilia Şercan.
De altfel, Radu Marinescu nu contestă preluarea celor 62 de pagini. Spune doar că aşa erau legile în 2009, când şi-a susţinut lucrarea de doctorat. Adică în 2009 era permisă preluare a zeci de pagini, fără ghilimele şi citarea sursei, în propria lucrare de doctorat? Ne crede tâmpiţi Marinescu? Regulile citării exacte şi corecte au zeci de ani în mediul academic, nu cum spune Marinescu, că în 2009 ele nu existau.
Emilia Şercan:
Ministrul Rădu Marinescu își justifică furtul academic invocând - asemenea unei întregi pleiade de plagiatori aflați în funcții publice care l-au precedat - o presupusă „lipsă a normelor” și o presupusă „lipsă a legislației”. Ce susține Marinescu, în discuția avută cu PressOne, este fals: în 2009, atât normele academice, cât și legea, prevedeau evidențierea prin semnele ghilimelelor a porțiunilor copiate din lucrările altor autori.
Şi PSD reia argumentul ridicol al lui Marinescu:
"Lucrarea sa de doctorat a fost deja validată de Comisia de doctorat și CNATDCU, care au considerat că textul a respectat normele academice și legislația în vigoare la acel moment. Nu poți acuza pe cineva că a încălcat o lege care nu era în vigoare la acel moment!”
Nu există confirmări publice conform cărora CNATDCU şi Comisia de Etică ar fi validat lucrarea de doctorat a lui Marinescu. Posibil că în 2009 cele două instituţii să nu fi avut încă acces la softurile internaţionale care verifică posibilitatea plagiatului într-o lucrare de doctorat.
Cert este un lucru clar, confirmat negru pe alb de Marinescu. El nu neagă că a luat copy-paste 62 de pagini din altă lucrare, spune doar că avea voie să facă acest furt intelectual în 2009! Ceea ce este de râsul curcilor!
Obligaţia morală a lui Marinescu, a guvernului, a PSD, este să demisioneze sau să-l retragă pe Marinescu din funcţia de ministru, până când instituţiile statului vor relua verificarea lucrării sale de doctorat.
Nu poţi lăsa în fruntea ministerului Justiţiei, care trebuie să combată infracţiunile, inclusiv cea a furtului intelectual, o persoană care s-a dovedit pentru oricine ştie să citească că este autorul unui grosier furt intelectual!























































