FOTO Pasiune pentru meserie. Mugurel Filimon, ultimul ceasornicar din Vaslui
0În vârstă de 54 de ani, Mugurel Filimon practică această meserie de la 20 de ani, fiind ultimul ceasornicar din Vaslui. Ar vrea să predea ştafeta, dar, deşi nu are cui, nu ma sfătuieşte pe nimeni să înveţe să repare ceasuri.
Mugurel Filimon a moştenit această meserie de la tatăl său, Ion Filimon, cel care era considerat „şeful ceasornicarilor din Vaslui“. Cu toate că ne-am fi aşteptat să aflăm că a învăţat să repare ceasuri încă de mic copil, nenea Mugurel ne contrazice. „Am început relativ târziu, pentru că (şi râde), mie nu mi-a plăcut această meserie. Am fugit cât am putut de tata, care mâ tot obliga să vin la el să mă înveţe. Eu îmi doream să urmez o şcoală cu profil electronic, însă, până la urmă, tot tata a câştigat“, ne-a povestit bărbatul. L-a convins în urma unui şantaj emoţional „Îmi spunea că îşi doreşte ca măcar unul din cei patru fii ai săi să înveţe această meserie“, îşi aminteşte nenea Mugurel.
O meserie migăloasă, dar curată şi frumoasă
Aşa se face că, după liceu, a plecat la Arad unde a urmat Şcoala de Meserii UCECOM. După ce a absolvit-o, el a revenit în Vaslui unde a început să lucreze în atelierul deţinut de tatăl său. Atunci şi-a dat seama că această meserie „este una migăloasă, dar frumoasă şi curată“. Era cel mai renumit înainte de revoluţie, mai ales că atelierul era situat în fostul Complex Comercial „Central“. „Înainte abia făceam faţă numărului marede comenzi. Reparam chiar şi câte 30 de ceasuri pe zi. Îmi aduc aminte că, în acele vremuri, lumea stătea la coadă la ceasornicărie precum se stătea la pâine, aşa era de aglomerat. De multe ori, luam ceasurile acasă şi le mai reparam“, ne povesteşte, cu năduf, ceasornicarul. De atunci şi până în prezent, vasluianul a reparat mii de maşini ale timpului.
Chinezăriile de unică folosinţă, la modă
În 1989, la căderea comunismului, în oraş lucrau 15 ceasornicari. Au dispărut unul câte unul, din cauza tehnologiei tot mai simple, a apariţiei ceasurilor „de unică folosinţă“. Mulţi dintre ei au ales să-şi schimbe meseria. În schimb, nea' Mugurel a rămas fidel „timpului“. Îl găseşti în fiecare zi la atelierul său de lângă Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul“ meşterind câte ceva, chiar dacă nu are clienţi. „Acum, dacă am trei-patru clienţi într-o zi bună. Dar cine îşi închipuia acum 20 de ani că se vor scimba vremurile? Eu nu mă plâng. Mai am clienţii fideli care vin să îşi repare ceasurile la mine“, a spus, cu durere în glas, bărbatul. Acesta este şi motivul pentru care nu a insistat ca unul din cei şase copii ai săi să îi calce pe urme. Nu vrea să predea ştafeta, deoarece el ştie că şi această meserie va dispărea curând.