Uimitoarele secrete ale lui Casanova. Cine a fost în realitate amantul desfrânat din istorie
0Numele lui este sinonim cu seducţia la cote absolute. În realitate însă veneţianul Giacomo Casanova a avut o viaţă grea, presărată cu o sumedenie de experienţe sexuale şi drame existenţiale. A iubit cu patimă suverane, prinţese şi călugăriţe, însă a trăit într-o permanenţă solitudine.
În Veneţia anului 1725 vine pe lume Giacomo Casanova, în familia a doi artişti veneţieni: o actriţă şi un dansator. Prezenţa interminabilă pe scenă a părinţilor îi determină să-l lase pe micul Casanova în grija bunicii. Bătrâna îl face să descopere înţelesurile ascunse ale religiei, aşa că la pubertate Giacomo Casanova se pregăteşte să devină preot. Participă la numeroase ceremonii în acest sens, dar într-o noapte realizează că nu acesta este ţelul său şi abandonează acest vis.
Se aventurează într-o lungă călătorie prin vestul Europei vizitând oraşe şi capitale importante precum Milano, Berlin, Viena, Geneva, Praga, Bruxelles, Amsterdam, Paris, Madrid, Sankt-Petersburg, Varşovia, Riga sau Londra. Acesta este momentul în care Casanova începe să-şi construiască celebra carieră de cuceritor datorită căreia a intrat în istorie. În lungul său periplu ia contact cu înalta societate a secolului XVIII, se face remarcat şi seduce soţii, amante, fiice şi curtezane de la curţile regilor.
Totul presărat cu cele mai perverse moduri de descătuşare a poftelor trupeşti. La ivirea zorilor, viaţa lui Casanova se schimba radical. El era fie bancher, curtezan sau spion, fie savant sau jurnalist.
Nu uita însă niciodată să-şi pună în evidenţă manierele deosebit de rafinate care, împreună cu aspectul fizic impecabil, reuşeau să-l transforme într-un bărbat ideal, pe care orice femeie şi l-ar dori măcar o noapte în pat. Afişând în permanenţă o atitudine cameleonică, el mima atitudini nebănuite cu care reuşea să cucerească nu doar inimile doamnelor aristocrate, ci şi a celor mai importanţi nobili ai secolului XVIII care-l creditau prin sume fabuloase de bani.
Desfrâu la absolut
Între timp, experienţele deochiate, total interzise în epoca în care Casanova a trăit, se derulau una după alta cu o repeziciune infernală. Celebră este legenda celor două călugăriţe care s-au lăsat seduse de Casanova, scenele de sex între frumosul amant desfrânat şi acestea desfăşurându-se sub privirile unui cardinal, care participa în acest joc al plăcerilor în rol de voyeur.
„Eram toţi trei beţi şi avizi de plăcere, pofteam şi tânjeam după tot ce puteam atinge sau vedea. Ne repezeam şi ne contopeam întru totul, eram un trio în tot ce făceam de parca am fi fost de acelaşi sex”, avea să descrie mai târziu Casanova această experienţă în cartea sa autobiografică.
De notorietate este şi povestea de dragoste pe care a trăit-o timp de 26 de ani cu nobila Lucrezia Castelli, soţie a unui important avocat din Napoli. Deşi s-a îndrăgostit de el, în unele nopţi nobila îl împărţea pe Casanova cu fiica şi sora ei.
Aproape de sfârşitul secolului XVIII, universul de nisip pe care Casanova şi l-a construit începe să se clatine. Contextul social şi politic din acele vremuri, guvernat de Revoluţia Franceză, îl face să nu mai fie atât de căutat, nobili şi suveranii fiind preocupaţi de alte aspecte ale vieţii decât satisfacerea poftelor trupeşti.
Aşa se face că anul 1789 îl găseşte singur pe Casanova, abandonat la Castelul Dux, ascuns într-o pădure din jurul Boemiei. Aici el dă naştere celebrei sale opere „Historie de ma vie” (Istoria vieţii mele) în care relatează cu lux de amănunte întreaga sa experienţă de viaţă.
Citiţi şi: