FOTO Cum a scăpat părintele Papacioc de plutonul de execuţie comunist

Experienţa „patriarhului Dobrogei“ le-a întărit credinţa în Dumnezeu oamenilor din Misleanu, satul ialomiţean în care s-a născut duhovnicul. Părintele Arsenie Papacioc le-a împărtăşit localnicilor durerea de a-l fi văzut pe fratele său sfârşind sub gloanţele călăilor.

Duhovnicul a fost cel de-al şaptelea copil al agentului sanitar Vasile Papacioc, decedat în anii ’40 din cauza unei boli de plămâni. 

El este înmormântat alături de soţia sa în cimitirul din Misleanu. Oamenii locului spun că bunicul patern al lui Anghel, preotul aromân Albu, a fost cel care i-a arătat drumul viitorului preot Arsenie către credinţa cea dreaptă.

Apropiată a familiei Papacioc, bătrâna Elena Gheorghe (74 de ani) avea 11 ani în momentul în care l-a cunoscut pe viitorul preot.

Locuia la doar două case de locuinţa boierească în care a venit pe lume duhovnicul. Copil fiind, trăgea cu urechea la vorbele oamenilor mari şi aşa a aflat istoria numelui „Papacioc“ . 

„Când eram mică, tot satul vorbea despre bunicul părintelui Arsenie, care avea barbă lungă. Oamenii îi spuneau «Popa cu cioc», iar de aici s-a ajuns la «Papacioc»“, rememorează bătrâna. Părintelui Arsenie îi plăcea tare mult să stea de vorbă cu copiii şi să le vorbească despre Dumnezeu. Când vedea copii pe stradă mereu îi chema la el şi le vorbea despre Dumnezeu şi despre faptul că trebuie să facă mereu fapte bune şi să fie ascultători“, adaugă Elena Gheorghe.

Miracol venit din cer

Femeia îşi aminteşte şi de momentul în care duhovnicul, care şi-a trăit cea mai mare parte din viaţă pe meleaguri dobrogene, a fost aruncat în închisorile comuniste.

Totul s-a întâmplat din cauza unor legături pe care atât părintele Arsenie, cât şi un frate mai mare de-al său le-ar fi avut cu legionarii. 

Viaţa în închisoare avea să fie destul de dură pentru cei doi. După ce au îndurat foametea şi bătăile cumplite, au fost aduşi în faţa plutonului de execuţie, unde fratele său şi-a găsit sfârşitul.

Aceeaşi soartă ar fi avut-o şi părintele Arsenie, însă, în momentul în care arma călăului i-a fost îndreptată către tâmple, a început să se roage la Dumnezeu să-l ţină în viaţă, iar ca prin minune ordinul de tragere a fost oprit de comandantul plutonului de execuţie.

„Atunci şi-a dat el seama că Dumnezeu trebuie cinstit şi a decis să se călugărească. Ne-a povestit că tremura din tot corpul şi îi dădeau lacrimile în momentul în care şi-a văzut fratele cum este omorât. Spunea: «M-am rugat la Sfântul Nicolae să ne ţină în viaţă pe amândoi, însă am scăpat doar eu. Dumnezeu m-a salvat»“, îşi aminteşte bătrâna cuvintele rostite de duhovnic imediat ce a fost eliberat din beciurile comuniste.