Cezariana, între moft şi indicaţie medicală. Dacă în comunism 4% dintre femei năşteau prin cezariană, astăzi procentul a crescut de 10 ori
0Teama de durere, lipsa analgezicelor de ultimă generaţie, comoditatea, toate cântăresc, de foarte multe ori, mult mai mult în decizia ca naşterea unui copil să se producă prin cezariană decât, aşa cum ar fi firesc, indicaţia strict medicală.
Mamele, bunicele şi străbunicele noastre au luat aducerea pe lume a unui copil ca pe ceva firesc, deşi, în mod absolut sigur, aveau aceleaşi temeri, aveau întrebări. Astăzi, dacă n-ar fi statisticile care să te contrazică, bazându-te pe ce auzi în jur ai putea crede că naşterea naturală a devenit o excepţie şi nu cezariana, aşa cum încă mai sunt de părere anumiţi medici că ar trebui să se întâmple.
Cum alegem, sau, de fapt, cine alege dacă o femeie cu o sarcină la termen va naşte pe cale normală sau prin cezariană, poate constitui un subiect de dezbatere vie. „Adevărul este că astăzi fug de durere femeile, sunt mult mai comode, nu sunt dispuse să treacă printr-un travaliu de ore întregi. Ce-i drept, nici nu avem în spitalele noastre analgezicele pe care le găseşti în străinătate, cu toate acestea, sunt şocat de ce se întâmplă. Dacă în urmă cu ani buni naşterea prin cezariană se producea cam în 4% din cazuri, în comunism eram chiar atent supravegheaţi să nu depăşim acest procent, acum cred că s-a ajuns la 30-40%. Toată lumea vede avantajele, nimeni nu se gândeşte la posibilele inconveniente sau complicaţii. Cred că încă nu ne-am izbit de cazuri foarte grave sau nu s-au popularizat, astfel încât să putem duce discuţia pe alt plan. Până atunci putem să vorbim, e drept, despre cum se întâmplă lucrurile prin alte părţi. În Anglia, spre exemplu, operaţia de cezariană se indică foarte-foarte rar, deşi se produc frecvente rupturi de perineu. La fel de drept este că acolo există medicamente, analgezice foarte bune, care de pe piaţa noastră nu se pot procura“, declară medicul ginecolog Paul Ghica, doctor în ştiinţe medicale, fost şef al Secţiei Ginecologie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina, care în prezent acordă consultaţii în mediul privat .
Operaţia de cezariană se poate termina, în cazuri tragice, cu un deces, se poate complica hemoragic, pot să apară infecţii, poate genera o traumă pe care femeia s-o poarte toată viaţa, iar lista inconvenientelor e mult mai lungă, precizează dr. Ghica. O operaţie de cezariană implică aproape în toate cazurile imposibilitatea ca naşterile următoare să se producă normal. „Gândiţi-vă ce se poate întâmpla în cazul unei femei mai puţin educate, poate din mediul rural, care, cu o cezariană în antecedente, departe de mediul spitalicesc, intră în travaliu. Uterul se poate rupe, complicaţiile pot fi majore“, spune dr. Ghica.
Când, totuşi, medicul hotărăşte că nu se poate altfel, chiar dacă are de-a face cu o viitoare mamă dispusă să treacă prin chinurile naşterii pe cale naturală? În primul rând o cezariană în antecedente, un uter cicatricial, impune indicaţia de cezariană. Hemoragia de tipul placentei jos inserate (placenta praevia) este o altă indicaţie, distociile de bazin (disproporţia între mărimea bazinului şi mărimea fătului) sau operaţiile plastice în regiunea perineală impun adesea aceeaşi decizie. „Fiecare caz trebuie analizat individual, de aceea e greu să te pronunţi, medicul care a supravegheat sarcina sau care are în grijă pacienta la acel moment fiind singurul în măsură să hotărască şi să motiveze alegerea“, a mai spus dr. Ghica.