Legenda întemeierii Sibiului. Cum a ajuns sasul Hermann să ridice o cetate pe o suprafaţă care să poată fi înconjurată cu pielea unui taur
0O legendă leagă întemeierea oraşului din inima Transilvaniei de Hermann, vestita căpetenie a coloniştilor saşi, cel care a dat şi vechiul nume al Sibiului, acela de Hermannstadt.
Despre Hermann, cel considerat de legende întemeietorul Sibiului, se spune că era nu doar un foarte bun conducător, ci şi un foarte bun meşter cojocar.
”În fruntea coloniştilor saşi, care şi-au ales ca loc de întemeiere a viitorului lor sat malul drept al râului Cibin era greavul Hermann, priceput meseriaş în arta cojocăriei şi curelăriei. Văzând că locul este bun şi, cu speranţa în suflete că aici, în răsăritul Europei, vor începe o viaţă nouă, mai îmbelşugată şi mai tihnită, saşii s-au apucat de treabă şi au întemeiat, curând, un mic sat pe care l-au botezat Hermannsdorf, satul lui Hermann, după numele conducătorului lor”, scrie Ioan Părean în volumul ”Legende din Mărginimea Sibiului” publicat la Editura Salgo din Sibiu.
O cetate cât o piele de taur
La puţin timp după ce saşii s-au stabilit aici, a venit în vizită regele Ungariei, sub a cărui stăpânire se afla atunci Transilvania, pentru a vedea cum s-au adaptat noii veniţi şi ce nevoi mai au. Discutând cu Hermann, acesta i-a cerut regelui un singur lucru: să le dea dreptul să-şi ridice cetate, una în care să fie doar ei stăpâni şi în care nici măcar regele să nu poată intra fără încuviinţarea lor. ”Cerem loc de cetate, doar atât pământ cât se poate cuprinde cu pielea unui taur”, ar fi spus Hermann.
Regele i-a acceptat cererea, care i s-a părut însă destul de ciudată. ”În timpul în care Hermann a plecat spre coliba lui de lemn să aducă pielea de taur, regele a pus logofătul să scrie, pe un pergament din piele de viţel, actul de danie. Nu mică i-a fost mirarea regelui când Hermann îi aduse în faţă o piele mare de taur, dar nu atât de mare încât să poţi ridica, pe suprafaţa de pământ acoperită cu ea, măcar o colibă.
Apoi, Hermann a scos o foarfecă şi, sub ochii uimiţi ai regelui şi a curtenilor ce-l însoţeau, a început să taie fâşii înguste din pielea de taur. Cojocar şi curelar vestit, Hermann a reuşit, în scurt timp, să facă din întreaga piele o lungă şi subţire cureluşă. Apucând această cureluşă de un capăt, a alergat pe dealul de la miazăzi de satul lor şi a înconjurat o bună parte din acest deal cu ceea ce fusese pielea taurului”, se arată în volumul citat.
Hermannstadt, oraşul lui Hermann
Fără să-şi ascundă uimirea, regele a semnat actul, iar legenda spune că cetatea ridicată pe locul astfel delimitat este cea în jurul căreia s-a clădit, mai târziu, vechiul Hermannstadt, Sibiul de astăzi.
”Uimit de măiestria şi isteţimea greavului, regele a semnat actul de danie şi l-a întărit, pecetluindu-l cu însemnele regale ale inelului său. Se spune că, după această întâmplare, saşii au ridicat cetatea Sibiului, având zidurile exterioare pe traseul pe unde Hermann întinsese cureluşa din pielea de taur. Dezvoltându-se mereu, satul lui Hermann a devenit oraş, purtându-i mai departe numele, Hermannstadt (oraşul lui Hermann)”, se mai arată în volumul citat.
Vă mai recomandăm:
Un bărbat în vârstă de 42 de ani din localitatea Ighişu Nou, judeţul Sibiu, îşi creşte singur cele cinci fete, pe care mama le-a abandonat într-un centru de plasament.
Bianca Cotora (39 de ani), din localitatea Avrig, judeţul Sibiu, a reinventat, împreună cu mama ei, dulceţurile şi fursecurile bunicii, transformându-le într-un mic business.
Toma Stupu, un bărbat din comuna Vurpăr, judeţul Sibiu, şi-a mobilizat prietenii şi împreună au ridicat o casă nouă pentru o familie cu nouă copii a cărei locuinţă s-a prăbuşit.