Pot administratorii de ștranduri să le interzică accesul clienților cu apă și alimente din exterior? Explicațiile șefului InfoCons

Tot mai mulți turiști reclamă că, la intrarea în unele ștranduri, nu sunt lăsați să intre cu apă și mâncare din exterior, fiind nevoiți, în practică, să cumpere produsele vândute în incintă. Situația este cu atât mai sensibilă pentru familiile cu copii mici sau pentru persoanele care urmează diete speciale, în condițiile în care oferta disponibilă în interior este, de multe ori, limitată sau nepotrivită. Sorin Mierlea, președintele InfoCons, a explicat pentru „Adevarul” ce spune legea privind accesul cu mâncare și apă la ștrand, unde se oprește dreptul unui operator de a-și stabili regulile comerciale și unde ar putea începe o eventuală încălcare a drepturilor consumatorilor.

Ștrandul Ocnele Mari, județul Vâlcea. FOTO: strandurileocnelemari.ro

Astfel de condiții se regăsesc în regulamentele celor mai multe ștranduri și parcuri acvatice din România. La Therme București, regulamentul interzice introducerea în incintă a alimentelor și băuturilor, în special a celor alcoolice, precum și a altor obiecte interzise. Excepția îi vizează doar pe copiii cu vârsta de până la 3 ani, pentru care sunt permise alimentele, băuturile și obiectele speciale. Totodată, regulamentul nu permite transportul alimentelor și băuturilor între diferitele zone ale complexului și nici consumul acestora în piscine sau pe tobogane, cu excepția unei raze de doi metri în jurul pool barului.

Reguli asemănătoare există și la Aquapark Nymphaea din Oradea, unde regulamentul prevede că alimentele și băuturile pot fi consumate doar în restaurant, bar sau în spațiile special amenajate. Produsele alimentare și băuturile nu sunt permise pe marginea bazinelor, iar accesul cu mâncare și apă din exterior sau cu gumă de mestecat este interzis. La WaterPark Otopeni, interdicția privind accesul cu mâncare și băuturi din exterior este afișată chiar pe pagina de tarife, astfel încât vizitatorii să fie informați înainte de cumpărarea biletului.

Aceeași regulă apare și în regulamentul Lagoon Park București, unde alimentele și băuturile din exterior figurează pe lista obiectelor interzise, alături de arme, obiecte tăioase sau substanțe periculoase. Cu alte cuvinte, aproape toate marile ștranduri și parcuri acvatice aplică aceeași regulă generală, diferențele ținând doar de excepțiile acordate, cele mai multe fiind destinate exclusiv bebelușilor.

Accesul cu mâncare și apă la ștrand. Ce spune legea

Înainte de a discuta despre ștranduri, Mierlea atrage atenția că mulți consumatori intră într-o unitate fără să citească regulile impuse de operator. Potrivit acestuia, interdicția privind produsele aduse din exterior nu este specifică doar ștrandurilor, ci este întâlnită și în restaurante sau în spațiile unde se organizează petreceri pentru copii, invocându-se motive care țin de siguranța alimentară.

„Consumatorii trebuie să fie foarte atenți în momentul în care aleg să intre într-o unitate economică, fie că vorbim despre o unitate de cazare, un restaurant, un ștrand sau chiar un aeroport. Din păcate, avem obiceiul de a nu citi termenii și condițiile care ne sunt puse la dispoziție. Foarte multe unități prevăd reguli clare. Unele interzic fotografierea, altele nu permit consumul de produse aduse din exterior. De exemplu, într-un restaurant nu poți veni cu mâncare cumpărată din altă parte și să o consumi la masă. La fel, la petrecerile pentru copii organizate în spații special amenajate, multe locații nu acceptă torturi din exterior sau le acceptă doar dacă sunt însoțite de documente care atestă proveniența și siguranța alimentară. Motivul este simplu. Dacă apare o toxiinfecție alimentară sau un alt incident, unitatea trebuie să poată demonstra că produsele consumate au fost conforme”, a explicat Sorin Mierlea.

De ce ștrandurile pot interzice mâncarea și apa aduse de acasă

Revenind la cazul ștrandurilor, președintele InfoCons face o paralelă cu cinematografele, unde accesul cu produse cumpărate din afara complexului este interzis și anunțat în mod vizibil. În opinia sa, măsura nu urmărește doar protejarea intereselor comerciale ale operatorului, ci și posibilitatea de a stabili responsabilitatea în cazul unor incidente alimentare.

„În cazul ștrandurilor, consumatorii ar trebui să citească cu atenție termenii și condițiile înainte de a cumpăra biletul. Situația este similară celei din cinematografe, unde este afișat faptul că nu este permis accesul în sala de proiecție cu produse cumpărate din afara complexului. Desigur, există și o componentă comercială, pentru că operatorul dorește să își vândă propriile produse, însă există și o componentă de siguranță alimentară. Dacă un client consumă produse aduse din exterior și apoi cumpără și din incintă, iar ulterior apare un incident, este foarte dificil de stabilit cine răspunde și care produs a provocat problema”, a subliniat Mierlea.

Accesul cu mâncare și apă la ștrand nu încalcă, în opinia InfoCons, drepturile consumatorilor

Mierlea spune că același principiu este aplicat și în multe stațiuni turistice sau pe plaje administrate privat, atât în România, cât și în alte state. În opinia sa, interdicția privind accesul cu mâncare și apă din exterior la ștrand nu reprezintă o încălcare a drepturilor consumatorilor, chiar dacă înțelege nemulțumirea celor care consideră că sunt obligați să plătească suplimentar pentru apă și mâncare.

„Același principiu se regăsește și în multe stațiuni turistice sau pe plaje administrate privat, inclusiv în România și în alte țări, unde nu este permis consumul la vedere al produselor aduse din exterior. În opinia mea, aici nu vorbim despre o încălcare a drepturilor consumatorului, ci despre respectarea regulilor stabilite de operatorul economic. Înțeleg argumentul celor care spun că ar prefera să plătească doar biletul de intrare și să își aducă de acasă un sandviș sau o sticlă cu apă, mai ales în condițiile în care produsele din incintă sunt considerabil mai scumpe decât cele din supermarket. Totuși, aceasta ține de politica comercială a fiecărui operator”, a explicat Sorin Mierlea.

De ce un ștrand privat nu este obligat să accepte mâncarea și apa aduse de acasă

Acesta susține că biletul de acces la un ștrand privat nu înseamnă doar intrarea într-un spațiu de agrement, ci achiziționarea unui pachet de servicii ale cărui condiții sunt stabilite de operator. Cei care nu sunt de acord cu aceste reguli pot opta pentru zone publice de îmbăiere.

„Practic, unitatea nu vinde doar accesul în incintă, ci un pachet complet de servicii. Situația este asemănătoare cu cea a unui restaurant. Nu este firesc să vii cu o sticlă de vin cumpărată din supermarket și să o consumi la restaurant comandând doar o apă. La fel, dacă nu dorești serviciile oferite de un ștrand privat, poți alege o zonă publică de îmbăiere sau o plajă unde regulile sunt diferite”, a subliniat Mierlea.

Ce se întâmplă cu familiile care merg la ștrand cu copii mici și cu persoanele diabetice

Cea mai sensibilă situație este cea a familiilor cu copii mici și a persoanelor cu afecțiuni precum diabetul, pentru care oferta alimentară dintr-un ștrand poate fi insuficientă sau nepotrivită. Mierlea consideră că soluția nu este instituirea unor excepții de la regulă, ci informarea completă a consumatorului înainte de achiziționarea biletului.

„Există însă și situații speciale, cum sunt familiile cu copii mici sau persoanele care suferă de diabet ori de alte afecțiuni și pentru care meniul disponibil în incintă este insuficient sau nepotrivit. În aceste cazuri, operatorii economici au obligația să respecte legislația privind protecția consumatorilor și siguranța alimentelor. Ei trebuie să ofere informații complete și transparente despre ingrediente, alergeni și valorile nutriționale. Acesta este pachetul pe care îl pun la dispoziție, iar consumatorul poate decide dacă îl acceptă sau alege o altă unitate. Este dificil să creezi excepții doar pentru anumite categorii de persoane și să permiți accesul cu produse din exterior. Dacă cineva știe că are un regim alimentar special, trebuie să țină cont și de acest aspect atunci când își alege destinația”, a explicat Sorin Mierlea.

Meniuri prin cod QR și lipsa informațiilor pentru persoanele cu dizabilități

Dincolo de regulile privind accesul cu mâncare și apă la ștrand, Mierlea spune că adevărata problemă apare atunci când operatorii nu își îndeplinesc obligațiile de informare. El critică renunțarea la meniurile tipărite în favoarea codurilor QR și lipsa unor informații accesibile persoanelor cu dizabilități.

„În schimb, obligația operatorului economic este să informeze corect și complet consumatorii. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. Unele unități oferă informațiile doar prin coduri QR și nu mai pun la dispoziție meniuri tipărite, ceea ce creează probleme persoanelor care nu folosesc telefoane inteligente. Mai mult decât atât, există obligații legale privind accesibilitatea informațiilor pentru persoanele cu dizabilități, fie că vorbim despre persoane nevăzătoare, hipoacuzice sau cu alte nevoi speciale. Din păcate, multe unități, nu doar ștranduri, ci și hoteluri sau restaurante, nu respectă încă aceste standarde minime europene de accesibilitate și informare. Pentru unele persoane, aceste informații sunt esențiale. De exemplu, pentru un diabetic poate fi extrem de important să știe dacă o ciorbă conține zahăr. Am întâlnit situații în care o singură porție conținea zeci de grame de zahăr, iar lipsa unei informări clare poate avea consecințe serioase asupra sănătății. Aici nu mai vorbim doar despre respectarea legii, ci și despre respectul față de consumator”, a subliniat șeful InfoCons.

Controlul bagajelor la intrarea în ștrand este legal, însă bunurile nu pot fi confiscate

Mierlea a comentat și practica verificării bagajelor la intrarea în ștranduri sau la alte evenimente. El spune că măsura este legală, atât timp cât este prevăzută în termenii și condițiile de acces, însă operatorul nu poate confisca bunurile vizitatorilor.

„În ceea ce privește verificarea bagajelor la intrare, aceasta este o practică întâlnită frecvent, atât la spectacole, cât și în muzee sau alte obiective turistice din străinătate. Măsura are legătură cu siguranța publică și cu prevenirea introducerii unor obiecte periculoase ori a unor obiecte care ar putea fi folosite pentru a tulbura desfășurarea unui eveniment. Dacă această procedură este prevăzută în termenii și condițiile de acces, consumatorul poate alege să îi accepte sau să nu intre în incintă. Dacă, în urma verificării, se constată că persoana are asupra sa produse interzise, operatorul nu are dreptul să le confiște, însă poate refuza accesul până când condițiile impuse sunt respectate”, a explicat Sorin Mierlea.