FOTO VIDEO Povestea drumului naţional eşuat în sălbăticia munţilor: DN 66A Valea Jiului - Băile Herculane
0Unul dintre cele mai controversate proiecte de infrastructură demarate în ultimul deceniu în judeţul Hunedoara a fost construirea şoselei care urma să lege Valea Jiului de Băile Herculane. Investiţia în construcţia DN66A a început în anul 2002, după ce în anul 1999 statul român clasifica drumul forestier care traversa rezervaţiile naţionale Retezat şi Valea Cernei, drept drum naţional.
În ultimii zece ani au fost construiţi circa 20 kilometri din şosea, de la ieşirea din localitatea Uricani prin munţii Vâlcan, până în zona Câmpuşel, a Parcului Naţional Retezat. Până în 2010, urmau să fie finalizaţi şi restul de 18 de kilometri ai DN66A, până la Izvoarele Cernei. Aici „şoseaua” se intersectează cu un alt drum naţional, DN67D, şi leagă astfel oraşele Văii Jiului de Băile Herculane. Din Petroşani până la Izvoarele Cernei sunt 66 de kilometri pe DN66A, dintre care 48 sunt asfaltaţi, iar tronsonul rămas reprezintă un drum forestier cu rang de drum naţional.
Ultimul tronson a fost abandonat
Finalizarea lucrărilor de modernizarea acestui ultim tronson al DN66A a fost programată pentru anul 2010, însă proiectul a fost suspendat iniţial după ce mai multe organizaţii ecologiste au contestat investiţia, pe motiv că şoseaua va afecta ecosistemul din rezervaţiile naturale. Ulterior, proiectul a primit avizele de mediu, însă nu a mai primit finanţare, până în prezent.
În ce priveşte DN67D, tronsonul între Izvoarele Cernei şi Herculane (aproximativ 50 de kilometri) este în cea mai mare parte în aceeaşi stare de drum forestier aproape inaccesibil.
Speră ca drumul să îi salveze din izolare
Puţini turişti se încumetă să parcurgă distanţa dintre oraşele Văii Jiului şi Băile Herculane pe traseul DN66A – DN67D, care în trecut a primit numele de „drumul lui Băsescu”, proiectul fiind demarat în vremea în care preşedintele Traian Băsescu era ministru al Transporturilor. Pentru unii dintre localnicii din Uricani, construirea drumului naţional ar fi echivalat cu ieşirea din izolare.
„Uricaniul e unul dintre oraşele Văii Jiului aflate în suferinţă. Mina va fi închisă în următorii ani. Turiştii ajung rar aici, oraşul pare aproape părăsit”, spune Florin Marinică, unul dintre foştii mineri din Uricani. Şoseaua este considerată o oportunitate pentru turism şi de către autorităţile oraşului minier. În schimb, costurile investiţiei în finalizarea lucrărilor la DN66A sunt de ordinul milioanelor de euro, iar reprezentanţii Guvernului au exclus proiectul de pe lista priorităţilor.
Peisaj sălbatic
Pentru a ajunge din Petroşani în Băile Herculane, pe cei 110 kilometri ai drumului prin Retezat şi Valea Cernei, unui turist îi ia în prezent cel puţin cinci ore cu maşina. Dacă alege varianta ocolitoare Petroşani – Haţeg – Caransebeş – Băile Herculane, de 200 de kilometri, drumul poate fi parcurs în circa două ore şi jumătate. DN66A nu a fost conceput pentru cei care se grăbesc, ci are un scop turistic. Peisajele celor două parcuri naţionale străbătute sunt impresionante.
Drumul îi duce pe călători în inima munţilor, în locuri unde doar trecerea timpului a modelat peisajul, iar aşezările oamenilor lipsesc pe o rază de până la 30 de kilometri. Se afundă în pădurile Parcului Naţional Retezat şi ajunge pe culmile stâncoase ale munţilor Vâlcan. Ocoleşte apoi un lac ce pare nesfârşit, pentru ca în final să coboare spre vechea staţiune romană, Băile Herculane. Pe traseu, aproape nu există locuri cu semnal la telefoanele mobile, indicatoarele rutiere lipsesc cu desăvârşire, iar în afara câtorva turişti, singurele fiinţe omeneşti întâlnite sunt ciobanii care îşi mână turmele pe păşunile alpine.
Citeşte şi alte reportaje despre locurile de poveste ale Hunedoarei:
Un ţinut fascinant se dezvăluie turiştilor într-o zonă izolată de munţi şi de păduri, nu departe de municipiul Deva, la capătul unui urcuş de aproape zece kilometri. Despre Săcărâmb, istoricii spun că în secolele trecute a fost unul dintre cele mai căutate locuri de către europenii cuprinşi de febra aurului. Aici s-au stabilit pentru a munci în minele înfiinţate la mijlocul secolului XVIII, oameni din toate părţile continentului.
În fiecare zi, în apropierea Sărbătorilor de Paşte, mii de oameni trec pragul mănăstirii Prislop. Pelerinii din întreaga ţară încep să ajungă o dată cu răsăritul soarelui. Vin pentru a se lăsa cuprinşi de atmosfera de sărbătoare şi linişte, pentru a depune flori şi a se ruga la mormântul părintelui Arsenie Boca, cel supranumit "Sfântul Ardealului".
Ultimii zece kilometri ai drumului spre Târsa sunt un urcuş continuu, care străbate păduri de fag, arin şi mesteacăn şi traversează luminişuri ce deschid privelişti către vârfurile încă înzăpezite ale Retezatului. Drumul forestier este alunecos şi periculos: frumuseţea peisajului se confruntă cu pericolul prăpăstiilor pe care traseul le străbate, în timp ce drumul înconjoară muntele pe care sătenii îl stăpânesc de secole.
Vă recomandăm şi: