Preot, despre cum era Moș Nicolae în copilăria sa. „Nu aveam ghetuțe, ci opinci de capră, roase“
0Sfântul Nicolae este protectorul celor săraci, al copiilor, al marinarilor şi al victimelor judecaţilor nedrepte, fiind venerat în întreaga lume.
În casa preotului Vasile Bratie, obiceiurile de iarnă sunt păstrate, cu mare sfinţenie. Iar sărbătoarea Sfântului Nicolae are o semnificație aparte.
„Legenda spune că Nicolae din Myra a existat cu adevărat fiind cunoscut în lumea creştină ca Sfântul Nicolae, arhiereu de Myra, Turcia. S-a născut aproximativ în 280 în Patara, Lichia, în sudul Turciei de astăzi, într-o familie de creştini bogaţi. Părinţii săi, Teofan şi Nona, au murit când el era încă un copil, rămânându-i toată averea pe care Nicolae a folosit-o pentru a-i ajuta pe cei săraci, bolnavi şi suferinzi. În viaţa sa, Moş Nicolae a făcut multe minuni: a salvat de la înec un credincios care i-a cerut ajutorul prin rugăciuni, a salvat o corabie de la scufundare prin oprirea unei furtuni pe mare, a scos oameni nevinovaţi din temniţe, a vindecat oameni de boli crunte, le-a redat vederea, auzul, graiul. Este protectorul comercianţilor, al călătorilor, marinarilor, fetelor nemăritate şi sărace, al mireselor şi mai ales al copiilor mici şi al şcolarilor”, povesteşte preotul paroh Vasile Bratie, din comuna Năruja.
La Năruja, în Vrancea, obiceiurile de iarnă sunt păstrate cu mare sfinţenie iar Moş Nicolae este aşteptat de cei mici, de cei mari, cu nerăbdare.
Copiii lustruiesc de zor ghetele şi cizmuliţele care lucesc de-ţi iau ochii. Spun poveşti, amintesc, ca din întâmplare, părinţilor ce-şi mai doresc să primească de la moşul cel bun, până când, răpuşi de oboseală, adorm.
Moşul vine, fără să fie văzut, lasă daruri după merite, dispărând în noapte, pentru că mai sunt copiii care abia aşteaptă ca moşul să le treacă pragul cu sacul plin.
„Când eram eu copil, Moş Nicolae venea şi atunci, dar venea într-un alt mod decât vine astăzi. Noi, copii, îl aşteptam şi eram bucuroşi de ce ne aducea, pentru că probabil Moşul era mai sărac. Pe atunci, noi nu aveam pantofii şi cizmuliţele luxoase de astăzi, ci aveam nişte opinci roase de capră pe care nu puteam să le dăm cu cremă, dar le spălam şi le aşezam frumos lângă uşă, aşteptându-l pe Moşul. Şi venea Moşul, aducându-ne daruri, adică nuci, mere, prune, uneori chiar dulciuri, precum o eugenia sau un pachet de biscuiţi, care pentru noi erau un deliciu. Moşul vine nu numai pentru cei mici, ci şi pentru cei mari, numai că trebuie să avem ochi ca să-l vedem. Moşul, prin rugăciunile lui făcute către Dumnezeu, ne aduce sănătate, ne aduce pace”, spune părintele Vasile Bratie.
Povestea lui Moș Nicolae
Se spune că în satul Moşului trăia un om tare sărac, care avea trei fete. Ca să le poată mărita, fetele trebuiau să aibă zestre, altfel ar fi fost vândute ca sclave. Când fata cea mare a ajuns la vremea măritişului, sfântul a trecut noaptea pe la casa omului sărman lăsând în şosetele puse la uscat în faţa focului un săculeţ cu bani de aur.
La fel s-a întâmplat când i-a venit rândul fetei mijlocii să se căsătorească, apoi, celei mici. De atunci, în noaptea de 5 spre 6 decembrie Moş Nicolae, cel bun şi milos, vine pe la casele oamenilor, nevăzut, neauzit şi lasă copiilor cuminţi dulciuri şi jucării în ghetuţe.
Cei care nu au fost cuminţi şi ascultători, primesc doar câte o nuieluşă. Cei trei săculeţi cu aur, făcuţi cadou fetelor, au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur.
Tradiţia spune că dacă ninge de Moş Nicolae, anul care vine va aduce rod bogat în grădini şi pe ogoare.
Este bine ca un bulgăre din această zăpadă să fie adus în casă şi să fie pus într-un vas, apa obţinută turnându-se în ghivecele cu flori. În felul acesta membrii familiei vor sărbători şi petrece iarna cu sănătate şi spor.