Superstiții macabre în ajun de Sfântul Nicolae. „Cei care nu țin acele zile le mor copiii de bubat”

0
0

Sfântul/Sfânta Sava, o personalitate enigmatică (din cauza ambivalenței numelui), uneori femeie, alteori bărbat, este o sărbătoare celebrată, potrivit calendarului creștin-ortodox pe 5 decembrie, de care se leagă o serie de superstiții, unele macabre.

Tradiții. Foto (descriptiv) Centrul Creației Junii Sibiu
Tradiții. Foto (descriptiv) Centrul Creației Junii Sibiu

Ca femeie, Sava aduce boli.

Sf. Sava se închipuiește ca o sfântă trimisă de Dumnezeu să aducă între oameni boala, bubatul. Sf. Sava umblă cu traista de bube și cine nu-l serbează se îmbolnăvește de bube felurite ( potrivit lui Theodor Speranția). Sava e o femeie sfântă, care a zăcut de vărsat și care, din pricina vărsatului care i-a ieșit dintr-un ochi, e chioară (cum arăta folcloristul Tudor Pamfile)”, explică dr. Sorin Mazilescu, cercetător etnografic, fost director al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş.

„Frumos era rodul ce m-a omorât”

Ca bărbat (Sfântul Sava) este considerat fratele mai mic al Sfântului Nicolae, după cum consemna scriitorul și folcloristul român Theodor Dimitrie Speranția, iar de praznicul său sunt legate câteva obiceiuri și credințe.

„Sava și cele trei zile ale Bubatului sunt zilele tuturor bubelor (Speranția). La Sf. Sava se țin trei zile: una înainte și alta în urmă. Se crede că în aceste trei zile se împarte bubatul (vărsatul): mare, mic, mijlociu. În această zi sunt feriți copiii de a mânca fructe, obicei rămas instinctiv din povestire: că sfânta s-a abținut chiar de la mâncarea unui măr, pe care l-a călcat cu picioarele, zicând: Frumos era la vedere și dulce la mâncare rodul ce m-a omorât (Speranția).”, explică Sorin Mazilescu. 

Se ține pentru a avea prăsilă la animale

Elementul central al sărbătorii îl constituie pomana rituală. Pentru bunul mers al vieții și al treburilor, se dau fasole fiartă și nuci de pomană, ca să îmblânzească bubele sau turtă caldă cu lână sau mătase deasupra, ca bubele să fie moi ca mătasea și lâna, după cum consemna același folclorist, Theodor Dimitrie Speranția.

Atunci împart femeile pâine (trei turtițe necoapte), o strachină de fasole nefiartă, o sticlă cu vin și un caier de lână sau de cânepă. Aceasta ca să fie bubatul bun, și anume: bun ca pâinea și ca vinul, moale ca boabele de fasole și ca lâna. Dacă nu o țin, nu o să fie spor în casă. Se ține pentru a avea prăsilă la animale (Speranția).”, explică Sorin Mazilescu.

Spaima macabră de bubatul cel mare 

Enigmatica personalitate este considerată apărătoare de rele și durere.

În ziua de Sf. Sava se bărburesc copiii, ungându-se cu miere pe față, frunte și barbă, ca să nu zacă de vărsat potrivit însemnărilor unui alt etnolog și cercetător român, Adrian Fochi.

Oamenii îi feresc pe copii să nu mănânce în această zi fructe sau pește, căci iese bubatul cel mare blănit/solzit (denumire populară dată varicelei, cunoscută și sub denumirea populară de vărsat de vânt) și cât fructul de mare, consemna și Theodor Speranția.

Unele dintre superstițiile legate de Sfântul Sava sunt de-a dreptul sinistre.

Cei care nu țin acele zile le mor copiii de bubat (Speranția). Nu se mătură, că se zgârie bubatul de bolnav. Nu se dă gunoiul afară. Se face doar mâncare. Se ține spre a nu se umplea vitele pe corp de coși, picingine și rapăn. E rău de nașteri. O țin femeile pentru a fi ferite de boale de ochi. Spre a fi feriți de deochi. Sava se ține pentru porci, ca să-i ferească Dumnezeu de umflătură. Se ține de friguri (potrivit lui Theodor Speranția”, arată Sorin Mazilescu

Sărbătoarea se ține mai ales de femei, care nu torc în această zi, sub motiv că tot ce torc în acea zi se roade de molii, așa cum arăta tot Theodor Speranția care consemna că sărbătoarea se ține și pentru ca lupii să nu atace animalele căci Sfânta Sava e rea de primejdii.

Magie cu ceară

Sărbătoarea are asociate și elemente de magie. În această zi se iau trei lumânări de ceară curată și se pun la icoana sfântului.

Când cineva aiurează, înnebunește, „strigă a lingoare”, se aprind pe rând aceste lumânări, astfel încât din fiecare să pice trei picături de ceară; picăturile sunt luate cu grijă și puse sub perna bolnavului, după cum arăta renumitul etnolog și folclorist român Tudor Pamfile.

Magazin


Ultimele știri
Cele mai citite