Craiova: Mii de cărţi sunt salvate de la dispariţie în legătoria Bibliotecii Aman
0Zeci de volume şi stive de ziare ajung zilnic în micul atelier de pe Kogălniceanu. Meşterii sunt de data aceasta trei doamne ce vin din generaţii diferite, dar care au în comun iscusinţa de a prelungi viaţa cărţilor.
Margareta Nicolae, Gabriela Mitran şi Georgeta Ilie au venit pe rând în vechea legătorie a Bibliotecii Alexandru şi Aristia Aman. Margareta avea deja 20 de ani de meserie în spate când Gabriela i se alătura în profesia care le-a umplut viaţa de cărţi. Se întâmpla în 1995. După 13 ani echipa s-a completat cu Georgiana. Astăzi, toate trei spun că „legătoria este o meserie de dame“. Şi asta pentru că este nevoie de multă migală, de îndemnânare, de fineţe, de o atenţie deosebită acordată detaliilor. Margareta nu uită însă că meseria a învăţat-o de la bărbaţi. Colegul său Traian Oglindoiu, stabilit acum în Statele Unite, a învăţat-o printre altele să scrie pe coperţi din piele sau din vinilin.
„Mi-a dăruit în cele din urmă şi câteva litere, pe care le mai am şi azi. Aşa a scăpat de mine, că îl tot puneam să-mi scrie câte ceva“, îşi aminteşte ea, uşor amuzată.
Meseria, transmisă firesc de la o generaţie la alta
Cele trei legătoare promit că nu a existat nicio problemă în a învăţa una de la cealaltă şi, deşi mai în vârstă, Margareta Nicolae nu a ţinut ascunse secretele meşteşugului. Până la urmă este cartea în joc, iar ea merită întreaga atenţie. Mai ales că, după ce părăseşte atelierul, se reîntoarce în rafturile bibliotecii şi de acolo înapoi în circulaţie printre cititori, printre care se numără. Sunt momente când aranjând o carte pagină cu pagină îşi şi aruncă un ochi în ea şi nu o mai lasă din mână până nu o citesc din scoarţă în scoarţă. Când desfac pagină cu pagină pentru a le lipi la loc şi a le aşeza în deja celebrele coperţi de carton cu cotor de pânză au surpriza să descopere muşte presate, scobitori şi şerveţele sau buze de ruj, semn că cineva şi-a lăsat sărutul pe mulţumire pe copertă.
Legarea manuală, trainică, dar pe cale de dispariţie
Deşi speră ca legătoria să aibă viaţă lungă şi să nu aibă soarta altor meserii care s-au dus de parcă n-ar fi existat vreodată, mai au şi momente când se tem că legarea manuală va dispărea. „Aici e altceva, că se face pentru bibliotecă, însă nu ştiu câţi să fie doritori să îşi facă din legătoria manuală o meserie sau o afacere“, spune Gabriela Mitran, gândindu-se cât de importantă era pe vremuri lângă căsuţa tipografului şi ştampila unei legătorii de lux, unde cărţile erau cusute fascicul cu fascicul, îmbrăcate în piele foarte fină, scrise cu foiţă de aur. Însă prin mâinile lor nu trec doar cărţile, ci şi braţe de ziare pe care le pregătesc pentru colecţii. Şi trebuie să fie bine făcute, că sunt mult răsfoite în sălile de lectură. Este cazul Monitorului Oficial. Căutat pentru fel de fel de legi.
Mesaj pentru cititori
„Cartea nu trebuie bruscată, nu trebuie să fie ţinută în umezeală sau să fie aruncată în plasa cu alte cumpărături. Paginile ar fi bine să nu fie nici mâzgălite, nici rupte, aviz celor care îşi mai scot câte un capitol“, le transmite Margareta Nicolae craiovenilor care nu înţeleg că sunt şi alţii care au nevoie de cartea pe care sunt pe cale să o distrugă. Spune însă că, din fericire, procentul acestora este mic. „Majoritatea respectă cartea“, spune legătoarea.