Ai peste 100 de conturi online? Studiul Harvard care arată cum îți pui singur în pericol identitatea online

De fiecare dată când îți faci un cont online, trebuie să introduci date personale precum numele, adresa de e-mail sau data nașterii. Cercetătorii de la Harvard susțin că acest model expune inutil utilizatorii la breșe de securitate și furt de identitate și propun o alternativă: un portofel digital de identitate prin care oamenii pot demonstra cine sunt sau că îndeplinesc anumite condiții fără să își dezvăluie toate datele personale.

La ce te expui dacǎ ai peste 100 de conturi online. Sursă foto: Shutterstock

În prezent, majoritatea serviciilor online funcționează după același model: pentru a crea un cont trebuie să introduci date personale, care sunt apoi stocate pe serverele companiei. Cu cât folosim mai multe aplicații și platforme, cu atât informațiile noastre ajung să fie răspândite în mai multe baze de date, asupra cărora nu avem aproape niciun control.

Potrivit cercetătorilor de la Berkman Klein Center for Internet & Society din cadrul Universității Harvard, utilizatorul obișnuit are peste 100 de conturi online, iar fiecare dintre acestea reprezintă încă un loc în care datele sale personale pot fi compromise în cazul unei breșe de securitate.

Pentru a reduce acest risc, cercetătorii au lansat Keyring, un portofel digital de identitate dezvoltat împreună cu Linux Foundation. Ideea este simplă: în loc ca datele personale să fie stocate de fiecare companie în parte, ele rămân pe telefonul utilizatorului, iar acesta dezvăluie doar informația strict necesară.

Astfel, o persoană ar putea demonstra că este majoră fără să își dezvăluie data nașterii sau că deține o adresă de e-mail validă fără să comunice adresa completă.

Datele tale nu mai ajung în zeci de baze de date

„Keyring pornește de la o problemă pe care o avem cu toții, dar la care rareori ne gândim: de fiecare dată când ne facem un cont online, predăm date personale (nume, e-mail, data nașterii, uneori adresa) care ajung stocate în bazele de date ale companiilor. Un utilizator obișnuit are peste 100 de conturi, deci datele lui stau împrăștiate pe zeci de platforme pe care nu le controlează. Problema nu e doar că e enervant, ci că e nesigur: majoritatea furturilor de identitate nu se produc la tine, ci în masă, atunci când e spart un singur furnizor și se scurg dintr-o dată milioane de identități”, explică pentru „Adevărul” Cristian Ionescu, antreprenor în IT și fondatorul unui startup digital.

Cercetătorii de la Harvard dau ca exemplu atacul informatic asupra LastPass, un serviciu folosit de milioane de oameni pentru stocarea parolelor. În urma breșei de securitate din 2022, hackerii au obținut copii ale datelor criptate ale utilizatorilor. Potrivit cercetătorilor, astfel de incidente arată cât de vulnerabil este modelul actual, în care datele personale sunt stocate în bazele de date ale companiilor.care companiile colectează și stochează volume uriașe de informații personale.

Cum funcționează Keyring

În loc să trimiți toate datele unei platforme, aplicația păstrează informațiile pe telefon și transmite doar dovada necesară.

„Keyring inversează acest model. În loc să predai datele companiilor, ele rămân stocate local, pe telefonul tău, iar tu dezvălui doar strictul necesar. Poți dovedi, de exemplu, că ai peste 18 ani fără să arăți data nașterii sau că deții un cont de e-mail fără să dai adresa completă. Te autentifici prin amprentă sau recunoaștere facială, iar datele biometrice nu părăsesc niciodată telefonul”, spune Cristian Ionescu.

Și cercetătorii de la Harvard subliniază că identitatea digitală ar trebui să aparțină utilizatorului, nu companiilor.

„Identitatea este personală. Vârsta, numele, locul în care trăiești sau genul sunt inseparabil legate de utilizator, nu de o companie sau de o anumită tehnologie”, afirmă James Mickens, profesor de informatică la Harvard și coordonator al proiectului.

Cum te poate proteja de furtul de identitate

Principalul avantaj al sistemului este că reduce cantitatea de informații personale care ajunge în bazele de date ale companiilor.

„Dacă o platformă nu îți mai stochează datele personale, atunci un atac asupra acelei platforme nu îți mai poate expune identitatea. Pur și simplu nu se poate fura ceva ce nu a fost niciodată colectat. În loc să existe zeci de «seifuri» corporate cu datele tale, oricare dintre ele o țintă pentru hackeri, informația rămâne la tine, iar platformele primesc doar o confirmare de tipul «da, acest utilizator e major», nu întregul tău dosar”, explică specialistul.

Cercetătorii mai spun că sistemul ar putea fi util și în alte situații. De exemplu, două persoane care se cunosc la o conferință profesională și-ar putea verifica identitatea fără să fie nevoie să își ofere reciproc date personale sau să folosească o platformă intermediară.

În plus, dezvoltatorii proiectului consideră că un astfel de sistem ar putea contribui, pe viitor, la diferențierea utilizatorilor reali de conturile generate de inteligența artificială sau la verificarea vârstei în mediul online.

De ce implementarea este partea cea mai dificilă

Tehnologia există deja, însă succesul ei depinde de acceptarea de către instituții și companii.

„Provocarea reală nu e tehnologică, ci ține de adopție. Sistemul funcționează doar dacă statul, băncile și companiile acceptă să emită și să recunoască aceste dovezi digitale. O aplicație care demonstrează că ai peste 18 ani e inutilă dacă site-urile nu acceptă acea dovadă. E nevoie, așadar, de un întreg ecosistem de instituții dispuse să colaboreze”, mai spune Cristian Ionescu.

Aceeași concluzie apare și în analiza Harvard. Cercetătorii recunosc că, fără implicarea guvernelor și a marilor companii, sistemul va rămâne limitat la proiecte experimentale și la utilizarea directă între persoane.

Cât de realist este un astfel de sistem în România

România se îndreaptă deja către un model asemănător, însă prin intermediul Uniunii Europene, susține Cristian Ionescu.

„Pentru România, direcția e deja trasată, chiar dacă implementarea va fi probabil lentă. Uniunea Europeană obligă statele membre să ofere cetățenilor un portofel digital de identitate (EUDI Wallet), construit pe exact aceeași filozofie: să îți dovedești identitatea dezvăluind minimul necesar. România are deja piese din puzzle (noua carte de identitate electronică, semnătura digitală, serviciile de tip ghișeul.ro), dar va trebui să le lege într-un sistem coerent. Diferența e că modelul european vine de sus în jos, coordonat de stat, în timp ce Keyring propune o variantă mai radicală, descentralizată, fără o autoritate centrală. Cel mai probabil, la noi vom vedea întâi varianta impusă de UE, cu ritmul obișnuit al administrației românești, dar presiunea europeană face ca această schimbare să fie, pentru prima dată, o chestiune de când, nu de dacă”, concluzionează acesta.