Cum era celebrată înainte de 1900 ziua de 10 Mai, în viitoarea Reşedinţă Regală de la Marea Neagră
0Ziua de 10 Mai reprezintă pentru România o triplă sărbătoare. La 10 mai 1866 principele Carol de Hohenzollern devine domnitorul României, la 10 mai 1877 România devine stat independent, iar la 10 mai 1881 Carol I este încoronat regele României.
Considerată drept o posibilă Zi Naţională, în locul celei de 1 Decembrie (când marea festivitate a Unirii este deseori afectată de vremea nefavorabilă), 10 Mai a fost declarată sărbătoare naţională în urma unui proiect iniţiat de fostul parlamentar constănţean Puiu Haşotti. Istoric de profesie, senatorul liberal a arătat de ce ziua de 10 Mai, de o însemnătate deosebită pentru români, merită un statut pe măsură recunoscut oficial prin lege.
„Consacrată în Constituţia naţiunii române ca Zi Naţională, 10 mai glorifică, aşadar, trei momente istorice diferite: începutul domniei lui Carol I, Independenţa de Stat şi încoronarea primului rege al ţării, toate trei legate indisolubil de instituţia monarhiei. Este momentul de a-i da acestei zile strălucirea oficială meritată, conferindu-i statutul de Sărbătoare Naţională, pentru ca românii de azi şi din viitorime să nu uite niciodată marile servicii făcute naţiunii de monarhia constituţională", a declarat senatorul constănţean. Legea nr.103/2015 pentru declararea zilei de 10 Mai drept sărbătoare naţională a devenit aplicabilă din 2016.
Ziua de 10 Mai, redevenită în anul 2015 sărbătoare naţională, prin votul Parlamentului ţării, are trei semnificaţii în istoria României:
10 mai 1866: depunerea jurământului de către Carol I, ca Principe Suveran al României, în faţa Adunării Constituante. Domnitorul a jurat că va fi credincios legilor ţării, că va păzi religia românilor, integritatea teritoriului lor şi că va domni ca suveran constituţional.
10 mai 1877: Independenţa României (Parlamentul a votat legea pentru desfiinţarea tributului către Înalta Poartă, iar Domnitorul a promulgat-o; moţiunea votată de Cameră, cu 79 de voturi pentru şi două abţineri, se numea „Independenţa absolută a României“).
10 mai 1881: proclamarea regatului, ceea ce aducea pe harta Europei un stat independent şi suveran, cu numele de România.
Amintirile epocii monarhice - 10 Maiu 1881
La Constanţa, unde familia suverană îşi instalase reşedinţa estivală, 10 Mai era cea mai importantă zi de mărire naţională. Serbările se ţineau în zona peninsulară a oraşului, aproape de Pavilionul Reginei Elisabeta („Cuibul reginei“, situat pe digul din Portul Constanţa) şi de Palatul Regal unde locuia Regele Carol I (actualul Tribunal Constanţa).
„În oraşul Constanţa, toate casele arborară stindardul naţional. Lumea umplea străzile. Noaptea venind, o splendidă iluminaţie avu loc. Musica militară cânta în Piaţa Independenţei. Animaţiunea era ne mai pomenită până acum“, descriau cronicarii vremii atmosfera sărbătorească de la 10 Mai 1881.
Ceremonialele includeau Te-Deumul oficiat la Biserica Greacă (singura ortodoxă din oraş), iar armata defila în ţinută de gală pe străzile peninsulare. Consulii străini felicitau prefectul şi oficialităţile Constanţei, apoi serbarea se dezlănţuia pe străzile oraşului-port.
Vapoarele din port aveau arborate drapelurile, oraşul era „splendid ornat“ cu stindarde naţionale, iar muzicile militare cântau de la ora 2 până la ora 6 după-amiaza, urmate de puhoaie de oameni veniţi la distracţie. Seara era o feerie.
Palatul Regal din Constanţa - actualul Tribunal Sursa monumenteromania.ro
Vasele erau pavoazate de lumini şi îşi încărcau catargele cu lămpi şi lampioane, iar fanfara se retrăgea cu torţe marinăreşti. În Piaţa Independenţei (Piaţa Ovidiu) se încingea o horă, în care dănţuitorii erau cinstiţi cu vin. Pe mare avea loc o serbare veneţiană, cu bărci şi marinari, pusă la cale de căpitanul portului, în timp ce la Cazino începea o serată dansantă. „O serbare de 10 Maiu cum n’a mai fost alta“, constata presa.
În anul 1888, sărbătoarea populară s-a transformat, însă, în lumină pentru săraci. Majestăţile Lor au dispus ca banii ce urma să fie cheltuiţi pentru iluminatul festiv să fie împărţiţi populaţei nevoiaşe. Festivitatea s-a rezumat la un Te Deum oficiat în toate bisericile din ţară, urmat de „felicitaţiuni“ către demnitari, în cadru restrâns.
La 10 Mai 1900 se revine la atmosfera festivă, păstrându-se solemnitatea momentului prin tragerea a 101 salve de tun.
Oraşul animat căpăta un aer festiv când era pavoazat de sărbătoare. „Parade militare, jocuri de artificii, baluri, chermeze, grădina publică luminată de lampadare şi împodobită cu ghirlande, întreceri cu bărci, croaziere cu vapoare în largul mării, retrageri cu torţe“, enumeră criticul de artă Doina Păuleanu, în cartea sa „Regalitatea şi marea 1878-1914“, apărută la Editura Monitorul Oficial (2015).
În 1909, Constanţa avea să fie declarată de Regele Carol I drept Reşedinţă Regală. Verile familiei monarhice vor fi petrecute de acum între Castelul Peleş din Sinaia şi locurile preferate din Constanţa.
Pe aceeaşi temă:
Ziua în care Dobrogea a intrat în harta României. Domnitorii ţării au numit-o Mărgăritarul Coroanei
FOTO Serenadele marinarilor pentru Carmen Sylva, regina care şi-a făcut Cuib la mare