Biserica ortodoxă în care Regele Carol I a îngenuncheat mulţumind pentru câştigarea Dobrogei. Primul Te Deum în faţa Coroanei
0În anul de graţie 1878, când Dobrogea a intrat sub administraţie românească în urma Războiului de Independenţă, în Constanţa până atunci otomană nu exista decât o singură biserică ortodoxă - cea a grecilor. Aici a fost oficiat în 1879 primul Te Deum pentru eliberarea Dobrogei, slujbă religioasă la care a participat Regele Carol I, alături de moştenitorul tronului Rusiei imperiale.
La 1878, revenirea Dobrogei la patria-mamă a fost considerată un cap de pod pentru România. După secole de stăpânire otomană, regiunea era din nou acasă, oferind ţării mult-visata şansă la dezvoltare economică, prin ieşirea la Marea Neagră. Momentul instalării administraţiei româneşti a fost celebrat cu fast şi mai ales emoţie.
Cu 15 ani înainte de izbucnirea Războiului de Independenţă din 1877, ce avea să readucă României Dobrogea, în Constanţa otomană exista o singură biserică ortodoxă. Ea se afla pe malul mării, la doi paşi de plaja Constanţei. Era o bisericuţă din lemn aparţinând înstăritei comunităţi greceşti şi era situată pe locul unde se află astăzi Şcoala Greacă pe strada Mircea cel Bătrân. Fusese construită prin donaţia unei familii numite Ikonomou din Trieste, cu sprijinul arhimandritului Fillipos Tzoulatis din Kefalonia şi al lui Mister Baker, directorul Societăţii Engleze a Căilor Ferate, societate ce fusese tocmită de Imperiul Otoman să construiască linia de cale ferată între Cernavodă şi Constanţa la 1850. Prima Liturghie a fost oficiată aici în Săptămâna Mare din anul 1862, în Vinerea Mare.
Detaliile unei metamorfoze
Dar peste drum de ea, grecii au început să ridice altă biserică, din marmură albă adusă din Grecia, pe măsura comunităţii de la Constanţa. Cu ajutorul grecilor de peste Dunăre, din Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, dar şi din restul Europei, la Constanţa s-a înălţat, fiind sfinţită în 1868, Biserica greacă Metamorfosis, purtând hramul „Schimbarea la faţă“ (6 august) şi al Sfântului Fanurie (mucenicul elen celebrat la 27 august, despre care se spune că este protectorul tuturor celor pierdute).

Biserica, ce poate fi admirată şi astăzi în zona veche a oraşului, a fost târnosită în anul 1868. Clădirea are o formă dreptunghiulară cu un acoperiş plat, fără clopotniţe şi este destul de joasă. Pentru că orânduirea otomană nu dădea voie altor culte să-şi construiască lăcaşuri de cult mai înalte decât minaretul geamiei, Metamorfosis nu are turle, constructorii optând pentru această soluţie de compromis, pentru ca biserica să existe totuşi.
„Forma şi înălţimea se datorează instrucţiunilor clare date de către Sultanul Abdel Azis în al său Firman Impărătesc (Dobrogea făcea parte la acea dată din Imperiul Otoman) emis către autorităţile oraşului Constanţa şi prin care Sultanul aproba donaţia terenului către Comunitatea Greacă din Constanţa, stabileşte dimensiunile bisericii şi interzice autorităţilor turceşti să întârzie construcţia bisericii sau să pretindă taxe de la aceasta. Firmanul a fost obţinut în urma strădaniilor Patriarhului din Constantinopol (actualul Istanbul) şi a unei delegaţii de greci din Constanţa“, explică istoricii din Comunitatea Elenă Elpis din Constanţa.
În dreapta intrării în biserică era o mică clopotniţă din lemn, care a fost înlocuită în 1945 cu una mai înaltă decât biserica şi făcută din zidărie, graţie donaţiei făcute de către „Ilia Arapi Spano, fiul lui Emanuil“ - aşa cum atestă şi placa de marmură încastrată pe clopotniţă.

Tot prin partea dreaptă a intrării în biserică era accesul la etajul 1 al Teatrului Elpis, care aparţinea tot comunităţii elene. Biserica era înconjurată de o curte şi putea fi ocolită prin aceasta. În stânga intrării, în curte, se găsea o mică clădire folosită drept casa parohială, în care îşi ţineau şedinţele membrii epitropiei bisericii. Astăzi clădirea nu mai poate fi ocolită datorită extinderii clădirii casei parohiale şi a construirii de anexe în spatele bisericii.
Te Deum în faţa Coroanei
Prima biserică ortodoxă la care s-au închinat creştinii din Constanţa a fost aşadar Biserica greacă Metamorfosis. Tot aici a oficiat la 1879 un Te Deum pentru celebrarea alipirii Dobrogei la teritoriul României. La ceremonialul religios a participat Regele Carol I împreună cu moştenitorul tronului Rusiei Imperiale - scrie Stavros Manesis, autorul unei monografii a Comunităţii elene din Constanţa România - Atena, apărute în anul 1952. „După anexarea Dobrogei (1878) acolo s-a oficiat primul tedeum pentru eliberare, la care a participat şi Regele Carol I împreună cu moştenitorul tronului Rusiei Imperiale. Până la 1900 acolo se oficiau toate ceremoniile oraşului“, notează Manesis.
Presa vremii numea Biserica Metamorfosis drept „staţia istorică a unirii Dobrogei cu România“. „Aici, glorioasele Arrmate Române au făcut primul lor Tedeum în 1878, unde s'au rugat lui Dumnezeu pentru glorioasa isbândă a Armelor Române“. Sub comanda Regelui Carol I, trupele române au intrat în Dobrogea la 14 noiembrie 1878, trecând Dunărea pe la Măcin.


În Constanţa mai exista o capelă catolică ridicată în anul 1885, pe locul căreia se află Biserica romano-catolică Sfântul Anton de Padova, zidită în anii 1935-1937. Biserica armeană Sfânta Maria de la Constanţa funcţionează într-o clădire edificată în 1880, fosta şcoală armenească. Armenii spun că prima lor biserică, din lemn, care a fost distrusă de un incendiu, era construită în anul 1740. Biserica bulgară (actuala „Sfântul Nicolae vechi“) a fost ridicată mai târziu, după 1900.
Prima biserică românească din Constanţa este Catedrala Arhiepiscopală Sfinţii Petru şi Pavel, ce a început să fie ridicată la 1883 după planurile lui Ion Mincu, părintele arhitecturii româneşti.
Comunitatea Elenă din România serbează la 29 aprilie Ziua Internaţională a Dansului, printr-un spectacol de muzică, dans şi culoare, cum le stă grecilor bine.

Pe aceeaşi temă:
FOTO Elada de la Marea Neagră. Imagini de la 1900 din vechea cetate grecească
Ziua în care Dobrogea a intrat în harta României. Domnitorii ţării au numit-o Mărgăritarul Coroanei
Românii au prins paşii lui Zorba grecul: dansează chiar şi când viaţa are obstacole