Pilda celebră a lui Arsenie Papacioc despre milostenie: „Fraţii mei, ţineţi minte, cerşetorii sunt personaje biblice“
0Unul dintre cele trei lucruri care trebuie respectate de fiecare bun creştin pentru a nădăjdui mântuirea este să dea de pomană. Aşa obişnuia să-i înveţe părintele Arsenie Papacioc pe oamenii care veneau să-i mărturisească păcatele.
Unul dintre cei mai iubiţi duhovnici români care a slujit mai bine de trei decenii la Mănăstirea Techirghiol a povestit o întâmplare, consemnată în lucrarea “Ne vorbeşte părintele Arsenie”, din care trebuie să tragem o serie de învăţăminte. Duhovnicul îndeamnă la bunătate, la fapte bune care ne pot schimba cursul vieţii. Nu stă totul însă în a dărui material, important este şi gândul, dar şi vorba blândă.
“Nu e greu să facem milostenie sufletească, dar câţi dintre noi o facem? De ce n-o facem oare? Ne temem să nu sărăcim noi? Dar nu ştim oare, că oferind primeşti, că tot binele făcut necondiţionat, Bunul Dumnezeu ţi-l întoarce însutit? Cel ce are milă de sărman şi face milostenie acestuia Îl împrumută pe Dumnezeu, spune un proverb al lui Solomon”, predica părintele.
Să nu fim nepăsători!
Arsenie Papacioc ne învaţă să nu fim nepăsători, să trecem pe lângă cei care au nevoie de ajutor. Valoarea milosteniei noastre nu este direct proporţională cu cât dăm, ci cu gândul cu care o dăm, cu binevoinţa care o dăm, cu dragostea cu care o dăm. Iată ce povestea părintele:
“Eu am fost surprins de un cerşetor, care era fără picioare, pe stradă. Şi ăsta aştepta să îmi vărs buzunarele, nu glumă. Dar eu n-aveam nimic. S-a întâmplat să n-am nimic. Mergeam pe jos, nu aveam bani de maşină. Şi i-am spus: „Frate, nu te supăra, n-am nimic, dar îţi dau o mână caldă!“… „O, părinte, aşa ceva nu mi-a dat nimeni”. Şi-mi zic: „Am brodit-o! Am biruit!“.
Ei, vreau să vă spun: nu fiţi nepăsători. Şi nu aşteptaţi să-i întâlniţi. Căutaţi-i! Căutaţi-i, pentru că, găsindu-i pe ei, te-ai găsit pe tine! Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mântuitorul, nu te poate uita când faci o milostenie. Şi rupeti din voi cu orice chip“.
“El întinde mâna să-ţi dea Împărăţia Cerului”
„Acum, milostenie nu înseamnă numai să laşi din traistă; ai un coleg care suferă, care nu-ştiu-ce, care e trist: «De ce eşti trist? De ce eşti trist?» Şi îl mângâi. Şi nu îl laşi deloc. Şi înseamnă că ai făcut o milostenie cu el (…). Milostenie este să accepţi pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Obişnuiţi-vă să trăiţi nu numai voi, să trăiţi în toti care sunt cu voi. Să nu lăsaţi mâna întinsă nici când vă dă, nici când vă cere. A milostivi pe unul, pe altul, aici se arată.
Apoi, nici nu ştii că acela pe care îl ajuţi poate să fie Hristos. El nu întinde mâna să-i dai. El întinde mâna să-ţi dea împărăţia cerului şi tu nu observi. Şi, de regulă, oamenii caută bănuţul cel mai mic. Fraţii mei, ţineţi minte: cerşetorii sunt personaje biblice! Ai trecut pe lângă mântuirea ta aşa de uşor! Şi mai grozav, l-ai dispreţuit pe cerşetor! Cerşetorii nu pier niciodată. Fac sobor la margine de drum şi împart ce s-a căpătat şi zic: „Asta-i de la cutare. Pomeneşte-l, Doamne, întru împărăţia Ta!“. Şi are valoare. Mântuitorul, ca să ne încurajeze, a spus: «Însutit veţi primi! Vrei să te îmbogăţeşti? Dă tot ce ai! Primeşti însutit!».
Lucrul acesta nu-l vorbesc de la mine. Dacă aţi cunoaşte viaţa Sfântului Ioan cel Milostiv, v-aţi înspăimânta! Sfântul Ioan, când s-a dus în respectiva arhiepiscopie, a întrebat: „Cât aur are arhiepiscopia?“ Şi i s-a răspuns: „Atâtea litre de aur!“. „Daţi-i la săraci!“ Când au auzit, economii ăia au zis că îi sărăceşte. Şi a venit înapoi însutit faţă de cât a dat. Iar dădea, iar venea însutit. Economii cârteau mereu! Vezi, nu observă omul când primeşte, dar observă când dă.’’
Cine a fost părintele Arsenie Papacioc?
Despre duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol, judeţul Constanţa, s-au scris volume întregi. Părintele Arsenie Papacioc este cunoscut pe de o parte pentru faptul că a fost condamnat pentru credinţa sa şi a ajuns în închisorile comuniste, dar după aceea şi-a trăit viaţa până la aproape 100 ani în slujba celor din jur.
Arsenie Papacioc s-a născut în comuna ialomiţeană Perieţi, pe 13 august 1914. Anghel, aşa cum a fost botezat, a fost al 7-lea copil agentului sanitar Vasile Papacioc şi al soţiei sale Stanca. Numele familiei vine de la o poreclă dată bunicului său aromân, preotul Albu venit din Macedonia grecească. „Popa cu cioc“ s-a transformat în renume datorită celui care avea să fie supranumit, chiar de către clerici, „Patriarhul Dobrogei”.
De-a lungul vieţii, el a fost muncitor la fabrica de armament Malaxa din Braşov, primar al comunei Zărneşti şi apoi apropiat al bisericii. În 1949 a primit numele de Arsenie, pe când era la Mănăstirea Antim din Bucureşti, iar nouă ani mai târziu era arestat şi condamnat la 20 ani de închisoare.
Arsenie Papacioc a pătimit alături de părintele Iusin Pârvu, Nichifor Crainic sau Mircea Vulcănescu. El şi-a petrecut ultima parte a vieţii la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol. A rămas acolo din 1976 până pe 19 iulie 2011, atunci când şi-a dat sfârşitul.
Vă recomandăm şi: