Aventura unui student român trecut de 50 de ani, aflat în Lituania. „Mama m-a îndemnat mereu să nu renunț la visurile mele“
0Un student arădean, Onoriu Felea, care are o vârstă la care unii nu ar avea curaj să se apuce de facultate, povestește pentru „Adevărul“ care sunt primele trăiri dintr-o țară străină unde studiază momentan.
Arădeanul Onoriu Felea are 52 ani și este student la Universitatea de Vest din Timișoara, fiind anul 2 la Facultatea de Arte și Design. El a câștigat o bursă Erasmus+ în Lituania, la Kaunas University of Technology, Lituania, Faculty of Social Sciences, Arts and Humanities, unde a și început cursurile. El va studia acolo până în ianuarie 2024.
Onoriu a și împărtășit câteva impresii când a ajuns în Kaunas. Arădeanul mărturisește că nu se gândea că va mai face școală la vârsta lui.
Acesta s-a născut în data de 2 februarie 1971 și a ales să facă acum facultatea, deoarece consideră că a acumulat experiență practică în fotografie și video și pentru a-și reconfigura cariera în a preda în învățământul universitar.
Onoriu Felea spune că după vârsta de 45 de ani i se punea eterna întrebare: „Unde crezi că vei fi peste 5 ani?“. Întrebarea s-a dovedit zilele acestea pentru el un motiv de reflecție.
„Este adevărat că nimeni nu poate prezice cu exactitate și să dea răspunsul la întrebare, dar este un bun joc cu tine însuți, pentru a vedea dacă ai sau nu un vis și o viziune, și când privești retrospectiv, dacă ai reușit să te apropii de acea viziune. Eu am avut șansa ca până la această vârstă să fac cu plăcere ceea ce am făcut, în plus, să fac și ceea ce mi-am dorit de mic. Bineînțeles că a trebuit să înfrunt mai multe obstacole, dar din fericire am avut lângă mine câțiva oameni cărora am putut să le împărtășesc visul meu, oameni care nu au spus «Nu vei reuși», ci oameni care m-au încurajat și susținut. Nu pot să nu îi menționez aici pe cei din familie: mama G, soția mea și câțiva prieteni buni și să continui cu profesorii de la care am învățat”, spune Onoriu Felea.
Întrebat despre viața lui, Onoriu Felea ne-a răspuns ca un adevărat regizor. Își amintește că în septembrie 1978 în prima zi de școală a spus că dorește când va fi mare să fie regizor, să facă filme.
„Și așa a început cariera mea. Mama și tata mi-au cumpărat primul aparat de fotografiat, și, normal, m-au înscris la foto cineclub de la Palatul Copiilor, un cerc la care am predat câteva zeci de ani mai târziu. Aici am învățat de la profesorii mei Angela Jireghie și Virgiliu Jireghie primele lucruri fascinante despre formarea imaginii în camera obscură. În ianuarie 1990, eram în clasa a XII-a când Virgiliu Jireghie a înființat RTV Arad și cumva lucrurile au decurs normal spre cariera în domeniu. Precizez că, de-a lungul anilor, nimeni nu m-a întrebat de diploma de facultate. Așa că, sedus de meserie, am lucrat în domeniu, decizia de a mă înscrie la facultate venind puțin cam târziu”, spune Onoriu.
În luna octombrie 2022, el mărturisește că a fost a doua lui primă zi de școală, la Timișoara, la Facultatea de Arte și Design (UVT).
„De data aceasta am venit la școală conștient de ceea ce vreau să fac și, după primul semestru mi-am depus dosarul pentru a studia printr-o mobilitate Erasmus+ în străinătate. Într-o zi vin entuziasmat acasă și îi spun mamei care are 83 de ani: «Știi, o să plec pentru cinci luni în Kaunas», iar ea a răspuns: «Vorbești serios? Așa de ușor vorbești, ca și cum ai spune că treci strada». La rândul meu i-am spus: «Păi ce, acolo nu sunt străzi? Nu tu mi-ai spus tot timpul să nu renunț la visul meu, indiferent cât ar fi de greu?»”
Așa se face că în septembrie 2023, pentru Onoriu Felea era a treia primă zi de școală în Kaunas, Lituania.
S-a filmat serialul Cernobîl
Acesta descrie trăirile de acolo. Primele sunt legate de cer și parașutiști. „Era ora 13,35. Mă apropii liniștit de facultate. La un moment dat, zgomotul unui elicopter militar îmi atrage atenția. Se apropie tot mai mult. Ajung la o trecere de pietoni și ridic privirea. Pe cer, trei siluete atașate de parașute coboară plutind grațios. Oamenii trec nepăsători văzându-și de ale lor. Văzând că am scos telefonul să filmez, o doamnă simpatică îmi spune zâmbind în engleză: «Știi că în clădirea de vis-a-vis s-a filmat serialul Cernobâl?» Zâmbesc și mulțumesc pentru informație”, relatează Onoriu.
Totodată, el spune că inevitabil la facultate a apărut și prima problemă, deoarece două cursuri se suprapun și nu știa ce să facă.
„Dar, cum există întotdeauna mai multe soluții, vine și rezolvarea. Profesoara îmi spune: «Cred că am o soluție pentru tine. Este un curs care o să îți placă, dar trebuie să verific». Trec câteva zile și primesc un mail. Profesoara îmi trimite link la un curs de Cinema. Trebuie să recunosc, m-am simțit bine, până când citesc... Acest curs este pentru Masteranzi. Normal că m-am interesat și iată-mă student și la acest curs”, mai mărturisește arădeanul.
Mama lui Onoriu i-a spus că lui întotdeauna i-au plăcut filmele. Când era mic, se uita din pătuț la televizorul din camera alăturată prin fanta lăsată de ușa întredeschisă, iar mai târziu a învățat și cum se fac filmele.
„Dacă s-ar fi uitat cineva într-un glob de cristal și ar fi prezis că voi vorbi zilnic limba engleză, voi fi într-o țară mică, dar frumoasă, în care plouă zilnic și iarna temperaturile ajung până la minus 30 grade Celsius (conform Google), aș fi spus «Du-te, mă, de aici...» Este interesant ca după 45 de ani să te duci din nou la școală. Și așa, încet-încet, a trecut o lună de zile”, încheie studentul arădean.