36 de ani de la cel mai grav accident nuclear din istorie: Monstrul de la Cernobîl, trezit de soldaţii lui Putin INFOGRAFIE

Centrala nucleară Cernobîl

La 36 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl, Europa a avut din nou parte de emoţii, după ce fosta atomo-centrală din nordul Ucrainei a fost preluată de forţele ruse, încă din prima zi a invaziei.

În după-amiaza zilei de 24 februarie, forţele ruse au înconjurat Cernobîlul cu tancuri şi vehicule blindate, intrând în Ucraina din Belarus, aflat la doar aproximativ 16 kilometri distanţă. Aproximativ 170 de militari ai gărzii naţionale ucrainene care păzeau centrala au fost duşi la subsol şi ţinuţi captivi acolo. Apoi soldaţii ruşi au percheziţionat incinta după arme şi explozibili, relatează BBC. Inginerilor, supraveghetorilor şi altor cadre tehnice li s-a permis să continue lucrul. În următoarele două zile, au fost aduse echipe de la agenţia rusă de energie atomică Rosatom.

Personalul de la Cernobîl a dorit să păstreze controlul asupra întreţinerii centralei. Nu este una funcţională, dar mari cantităţi de deşeuri radioactive au rămas depozitate la locul celui mai grav dezastru nuclear din lume. De la accidentul din 1986 s-au cheltuit miliarde de dolari pentru a curăţa şi a limita contaminarea suplimentară. Dacă parametrii fostei centrale nu sunt monitorizaţi corespunzător, există un risc major de eliberare de material radioactiv.

„Au vrut să ştie cum este gestionată instalaţia. Au vrut informaţii despre toate procedurile, documentele şi operaţiunile. Mi-a fost teamă pentru că interogarea a fost constantă şi uneori dură“, a declarat pentru BBC Oleksandr Lobada, supervizor de radioprotecţie la centrală.

La ultimul etaj al clădirii principale a centralei electrice se află camere, sub cheie, situate de-a lungul unui pasaj îngust, de unde se controlează amplasamentul. Când ruşii nu au găsit cheile, au pătruns în camere, tăind porţiunea uşii în care era încastrată încuietoarea.

„A trebuit să negociem constant cu ei şi să încercăm din greu să nu-i jignim, astfel încât să permită personalului nostru să gestioneze instalaţia“, a spus inginerul Valeri Semonov.

Când alimentarea cu energie electrică a staţiei a fost întreruptă timp de trei zile, începând din 9 martie, Valeri a spus că s-a grăbit să găsească combustibil pentru a menţine generatorul în funcţiune, furând chiar de la ruşi.

„Dacă am fi pierdut alimentarea electrică, ar fi putut fi catastrofal“, a explicat Oleksandr. „Materialul radioactiv ar fi putut fi scăpat de sub control. Ce amploare ar fi avut un asemenea accident, vă puteţi imagina foarte bine. Nu mi-a fost teamă pentru viaţa mea. Mi-a fost teamă de ce s-ar fi întâmplat dacă nu aş fi fost acolo pentru a monitoriza instalaţia. Mi-a fost teamă că va fi o tragedie pentru umanitate“.

Militarii ruşii au săpat tranşee în Pădurea Roşie

Zona din spatele centralei, numită „Pădurea Roşie“, este unul dintre cele mai radioactive locuri de pe pământ. Imaginile din drone difuzate de armata ucraineană arată că soldaţii ruşi au săpat tranşee şi chiar au rămas acolo. Acest lucru a fost confirmat şi postului BBC de către muncitorii de la centrală. Este o dovadă a cât de puţine ştiau soldaţii despre siguranţa nucleară.

Pădurea Roşie şi-a primit numele atunci când zeci de kilometri pătraţi de pini au devenit roşii după ce au absorbit radiaţiile de la explozia din 1986. O zonă vastă din jurul Cernobîlului este interzisă accesului, dar Pădurea Roşie este considerată atât de puternic contaminată încât nici măcar lucrătorii centralei nucleare nu au voie să meargă acolo.

„Nimeni nu merge acolo... pentru numele lui Dumnezeu!“, a declarat Valeri Seida, director general interimar al centralei de la Cernobîl, pentru Reuters.

Potrivit Reuters, doi dintre angajaţii centralei au asistat la cazuri de comportament neplăcut şi periculos al ruşilor, o sursă numind comportamentul lor „sinucigaş“. Unii soldaţi nu auziseră niciodată despre dezastrul care, conform unor istorici, a semnalat începutul sfârşitului pentru Uniunea Sovietică.

Energoatom, agenţia de stat pentru energie nucleară a Ucrainei, a declarat că soldaţii ruşi au fost expuşi la „doze semnificative“ de radiaţii. Chiar în apropierea sarcofagului care protejează reactorul nuclear avariat, soldaţii ruşi au adunat saci de nisip în spatele cărora să se ascundă dacă ar fi fost atacaţi. Valeri a spus că armatei ucrainene nici prin vis nu i-ar trece să tragă într-un reactor nuclear.

Ruşii au furat tot ce puteau vinde

Jos, la subsolul clădirii principale, sunt camere în stil dormitor, care au fost complet jefuite. Podeaua este plină de covoare, saltele, haine, pantofi şi alte bunuri personale ale membrilor gărzii naţionale ucrainene care au fost ţinuţi acolo în captivitate de ruşi. Oficialii de la Cernobîl spun că soldaţii ruşi au jefuit tot ce au putut când au plecat şi i-au luat cu ei şi pe membrii captivi ai gărzii naţionale. Soldaţii ruşi au luat cu ei o mulţime de lucruri, a spus şeful agenţiei, Evgheni Kramarenko, potrivit agenţiei de presă independente ucrainene Unian. 

„Au început să scoată obiecte de valoare şi să le împacheteze. Au furat lucruri mai mult sau mai puţin valoroase – computere, cafetiere, ibrice. Le-au încărcat în maşini şi au plecat“, a spus oficialul. Totodată, Kramarenko a susţinut că soldaţii ruşi au furat diferite obiecte şi de la hotelul din oraş. „Invadatorii au încărcat în maşini chiar şi serviciile, furculiţele, lingurile, farfuriile care se aflau în hotel“, a spus el.

Ucraina susţine că trupele ruseşti au furat din laboratoarele de cercetare de la Cernobîl substanţe radioactive potenţial letale. Într-o postare pe Facebook, Agenţia de Stat pentru Managementul Zonei de Excludere din Ucraina a declarat că soldaţii ruşi au intrat într-o zonă de depozitare din centrală şi au luat 133 de substanţe radioactive. Agenţia a precizat: „Chiar şi o mică parte a acestei activităţi este mortală dacă e tratată neprofesionist“. Locaţia substanţelor furate este necunoscută. Între timp, cei de la Cernobîl au declarat că două birouri şi un laborator din centrală au fost „jefuite şi distruse“ de forţele ruseşti.

Riscuri mari pentru soldaţii ruşi expuşi la praful radioactiv

Ministrul ucrainean al Energiei, German Gulaşcenko, a declarat că soldaţii ruşi s-au expus la o cantitate „şocantă“ de radiaţii nucleare, afirmând că unii dintre ei ar putea avea mai puţin de un an de trăit. „Au săpat pământ contaminat cu radiaţii, au colectat nisip radioactiv în saci, au respirat acest praf“, a declarat Gulaşcenko pe Facebook, după ce a vizitat zona de excludere de la Cernobîl.

Potrivit presei ucrainene, şapte autobuze cu soldaţi ruşi care ar fi fost expuşi radiaţiilor în zona fostei centrale de la Cernobîl ar fi ajuns, la sfârşitul lunii martie, la un spital din Belarus. Agenţia UNIAN relatează că aceştia ar avea sindromul iradierii acute.

Avertismentul lui Poroşenko

Petro Poroşenko, fost preşedinte al Ucrainei, a vizitat Cernobîl după retragerea ruşilor şi a dus alimente şi alte provizii pentru personalul uzinei. Accesul spre centrală s-a deschis pe un fir, după ce podul spre Cernobîl a fost aruncat în aer pentru a opri înaintarea trupelor ruseşti.

Preşedintele Poroşenko are un avertisment pentru lume. „Suntem siguri că mâine trupele ruse nu pot apărea aici? Răspunsul meu ar fi «nu». Putin este complet imprevizibil. Iar norul radioactiv nu este limitat de graniţe. Poate ajunge în Europa de Est, Europa Centrală şi chiar în Marea Britanie. Pericolul nuclear, contaminarea Europei, este foarte mare, în timp ce Rusia continuă acest război“.

Inspecţie la Cernobîl

Directorul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), Rafael Grossi, inspectează, începând de marţi, centrala nucleară inactivă de la Cernobîl. Echipa compusă din personal de siguranţă, securitate şi responsabili pentru măsuri de protecţie nucleare s-a deplasat la Cernobîl pentru a livra echipamente vitale şi pentru a efectua evaluări radiologice şi de altă natură la centrală, care a fost controlată de forţele ruse timp de cinci săptămâni înainte să se retragă pe 31 martie, se arată în comunicatul AIEA.

Ce s-a întâmplat acum 36 de ani?

La 26 aprilie 1986, două explozii au zguduit reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl, un nor radioactiv răspândindu-se apoi în zone importante ale Uniunii Sovietice, aflate în prezent pe teritoriile Belarusului, Ucrainei şi Federaţiei Ruse. Aproape 8,4 milioane de persoane din cele trei ţări au fost expuse atunci la radiaţiile degajate. 

Centrala nucleară Cernobîl este situată la 18 km nord-est de oraşul Pripiat şi la 16 km de frontiera Ucrainei cu Belarus, respectiv la 110 km nord de capitala Kiev. Accidentul s-a produs în timpul unui test de siguranţă, atunci când o procedură greşită a determinat o creştere dramatică a nivelului energetic: învelişul de grafit al reactorului a luat foc, iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate în atmosferă printr-o explozie violentă, 31 de oameni murind pe loc. 

În timpul incendiului, care nu a putut fi stins vreme de zece zile, au fost răspândite în atmosferă cantităţi uriaşe de substanţe radioactive, care au afectat trei sferturi din Europa şi multe regiuni de pe glob. Studiile ulterioare plasează numărul deceselor cauzate de cancerele dezvoltate din cauza norului radioactiv la circa 4.000 pentru cele mai afectate trei ţări foste sovietice – Ucraina, Belarus şi Rusia – şi la 9.000 până la 16.000 la nivelul întregii Europe.

Lupta salvatorilor

Pentru a stinge focul şi a opri astfel eliberarea de materiale radioactive în atmosferă, pompierii au pompat apă ca agent de răcire în miezul reactorului, în primele zece ore de după producerea accidentului. Această încercare nereuşită de a stinge focul a fost apoi abandonată. În perioada 27 aprilie - 5 mai, peste 30 de elicoptere militare au zburat pe deasupra reactorului în flăcări. Acestea au aruncat 2.400 tone de plumb şi 1.800 tone de nisip, eforturile fiind inutile, ba chiar au agravat situaţia – sub aceste materiale căldura s-a înteţit. Abia la 6 mai s-a reuşit aducerea sub control a focului şi a emisiilor radioactive, după ce miezul reactorului a fost răcit cu azot.

La 23 mai 1986, mult prea târziu din punct de vedere medical, au început pregătirile pentru a se distribui populaţiei iod, pentru că în primele zile autorităţile sovietice au ţinut secret accidentul de la centrala de la Cernobîl. Suedia a fost prima ţară care a informat lumea întreagă despre dezastru.

După negocieri de durată, Ucraina a acceptat să închidă, la 15 decembrie 2000, ultimul reactor funcţional de la Cernobîl, Reactorul 3, în schimbul unui ajutor internaţional de 2,3 miliarde de dolari. 

Bio-roboţii de la Cernobîl

Potrivit OMS, numai în 1986-1987 au fost utilizaţi 240.000 de lichidatori (personalul civil şi militar chemat să se ocupe de consecinţele dezastrului nuclear de la Cernobîl). În total, au fost emise certificate speciale pentru 600.000 de persoane care sunt recunoscute drept lichidatori. Sovieticii au fost nevoiţi să trimită rezervişti, soldaţi în termen, pompieri şi ingineri, numiţi batjocoritor „bio-roboţi“, care, îmbrăcaţi în costume de plumb improvizate şi folosind lopeţi sau propriile mâini, au reuşit să cureţe acoperişul. Potrivit lui Viaceslav Grişin, membru al sindicatului lichidatorilor de la Cernobîl, „25.000 de lichidatori ruşi au murit şi 70.000 de persoane prezintă dizabilităţi, numerele sunt aproximativ la fel pentru ucraineni, iar pentru Belarus sunt 10.000 de morţi şi 25.000 de persoane cu handicap“. Aceasta ar conduce la un total de 60.000 de morţi (10% dintre cei 600.000 de lichidatori) şi 165.000 persoane cu dizabilităţi.