Prima pandemie de holeră din istorie. Câţi oameni au murit în India şi în celelate ţări afectate de boală
0În mai multe ţări din Asia a avut loc în perioada 1817 - 1824 o pandemie de holeră care a dus la moartea a sute de mii de oameni.
Prima pandemie de holeră (1817 – 1824), cunoscută şi sub numele de pandemia asiatică de holeră, a început în apropierea oraşului Calcutta şi s-a răspândit în Asia de Sud-Est până în Orientul Mijlociu, Africa de Est şi coasta Mediteranei.
Sute de mii de oameni au murit în urma acestei pandemii, inclusiv mulţi soldaţi britanici, motiv pentru care a atras atenţia Europei. A fost prima pandemie de holeră care a ”măturat” zone întinse ale lumii. Holera a fost endemică în zonele inferioare ale râului Gange. În perioada unui festival tradiţional care avea loc aici, pelerinii au contractat boala şi au dus-o în alte părţi ale Indiei, unde s-a răspândit la un nivel foarte ridicat.
Primul focar ar fi izbucnit în prima parte a anului 1817, în oraşul Jessore, de unde s-a răspândit după pelerinajul hindus în restul Indiei. Până în septembrie 1817, boala ajunsese la Calcutta pe Golful Bengalului şi se răspândea rapid în restul subcontinentului. În 1818 boala a ajuns în Bombay, pe coasta de vest a ţării.
În martie 1820 boala a fost identificată la Siam, în mai 1820 s-a răspândit până la Bangkok şi Manila, iar în primăvara anului 1821 a ajuns în Java, Oman şi în China. În 1822, pandemia a cuprins şi zone din Japonia, a ajuns în Golful Persic, în Bagdad, în Siria şi în Caucaz. Un an mai târziu, holera a fost semnalată în Zanzibar şi Mauritius. În 1824, transmiterea bolii s-a oprit brusc. Unii cercetători cred că s-ar fi putut datora iernii reci din 1823-1824, care ar fi ucis bacteriile din sistemele de aprovizionare cu apă.
Transmiterea pandemiei în India. Sursa: wikipedia.com
O teorie avansată de istorici susţine că mişcarea personalului armatei britanice pe teritoriul Indiei şi în alte ţări din Asia de sud a contribuit la extinderea pandemiei. Pelerinii hinduşi transportau holera în subcontinent, aşa cum s-a întâmplat de cele mai multe ori, dar trupele britanice au transportat-o peste ţară către Nepal şi Afganistan. Navele şi comercianţii au transportat oameni cu boala până la ţărmul Oceanului Indian, din Africa până în Indonezia şi din nord până în China şi Japonia.
Numărul total de decese cauzate de epidemie rămâne necunoscut. Cercetătorii din anumite zone au estimat cifrele de deces la câteva sute de mii. De exemplu, unii estimează că Bangkok ar fi putut suferi 30.000 de morţi din cauza bolii. În Semarang, Indonezia, 1.225 de oameni au murit în unsprezece zile în aprilie 1821. Nu este clar când, exact, holera a afectat pentru prima dată oamenii. Textele timpurii din India (de Sushruta Samhita în secolul al V-lea î.e.n.) şi Grecia (Hipocrate în secolul al IV-lea î.Hr. şi Aretaeus din Capadocia în secolul I A.D.) descriu cazuri izolate de boli asemănătoare cu holera.
Unul dintre primele relatări detaliate despre o epidemie de holeră provine de la Gaspar Correa - istoric şi autor portughez al Legendarei India - care a descris un izbucnire în primăvara anului 1543 a unei boli din Delta Gangeului, situată în zona Asiei de sud a Bangladeshului şi India. Localnicii au numit boala „moryxy” şi, după cum, a ucis victimele în termen de 8 ore de la apariţia simptomelor şi au avut o rată de fatalitate atât de mare încât localnicii s-au străduit să îngroape toţi morţii. Pe parcursul următoarelor secole, au urmat numeroase rapoarte despre manifestările de holeră de-a lungul coastei de vest a Indiei de către observatori portughezi, olandezi, francezi şi britanici. Prima mare pandemie avea să izbucnească în 1817, în India. Numărul total al oamenilor morţi a fost estimat la peste 500.000.