Alexadru Ştirban, „vindecă“ manuscrise şi cărţi

Alexandru Ştirban are o pasiune mai aparte, din care, de mai bine de 20 de ani şi-a făcut o meserie. Acesta este Restaurator de carte veche.

Profil:
Data şi locul naşterii: 28 iulie 1961, Cluj-Napoca
Studii: de restaurator
Stare civilă: necăsătorit

Alexandru Ştirban lucra în cadrul Muzeului Naţional al Unirii din Alba când, în 1984, a decis să participe la cursuri de restaurare carte. „Aveam o plăcere în a face ceva aparte şi îndemânare în a realiza lucruri migăloase“, a afirmat albaiulianul. Atunci s-a ivit ocazia perfecţionării pe restaurare de carte. „În 1984 am început cursurile şi în 1986 am terminat. La acel moment muzeul nu avea specializarea respectivă. De atunci a devenit o pasiune“, a povestit Alexandru Ştirban.

Acesta spune că pasiunea l-a determinat să facă această meserie bine ceea ce mai târziu i-a stârnit ambiţia să dezvolte aceast domeniu la Alba Iulia. „Cu sprijinul muzeului am cerut bani de la minister şi în 1996 am devenit cel mai bine dotat loborator din ţară la acea oră, şi cel mai modern“, a spus restauratorul. Astăzi, Alexandru Ştirban, este directorul Centrului Naţional de Conservare şi Restaurare de Carte Veche din Alba Iulia.

A restaurat sute de cărţi

De-a lungul timpului a restaurat sute lucrări impresionante atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi al calităţii, elementelor, legăturii sau foii. „Un manuscris poate fi o valoare din punctul de vedere al istoricului, în timp ce pentru un restaurator acesta poate sau nu să conţină elemente spectaculoase. Cu cât este mai veche sau mai deteriorată cartea, cu atât provocarea este mai mare pentru un restaurator“, a explicat Alexandru Ştirban.

Prin mâna sa au trecut cărţi datate din 1400 şi până în prezent. Şi-a creat o părere despre felul în care se îngrijesc românii de averea cărţilor. „Cultura şi cunoştinţele românilor de-a lungul timpului despre cum se întreţine o carte, a fost destul de săracă. Din nefericire strămoşii noştri se îngrijeau mai bine de cărţi şi documente, ca dovadă că după mii de ani acestea rezistă. Cei care au venit după le-au uitat prin poduri sau locuri unde au fost expuse unui mediu neadecvat şi astfel cărţi de valoare au ajuns într-un stadiu avansat de deteriorare“, a afirmat restauratorul

Alexandru Ştirban, vobeşte cu tristeţe despre faptul că reustauratorii de carte români nu sunt apreciaţi la adevărata valoare cu toate că această meserie este una dintre cele mai rare din lume. „Pe piaţa românească retaurarea de carte nu este nicidecum o afacere, iar restauratorii nu sunt nişte oameni care au şanse să se îmbogăţească. Bogăţia unui restaurator constă în toate minunăţiile care îi trec prin mâini, toate valorile pe care <<le vindecă>>“, a conchis albaiulianul. 

V-aţi ataşat de o lucrare aparte care v-a rămas în minte?

A.Ş.: „Mi-am impus să tratez fiecare carte sau document, indiferent de valoare sau „răni“, cu acelaşi tratament. Nu am făcut nimic care să mă ataşeze de o lucrare. Dar au fost elemente care au dat ineditul. De exemplu la o lucrare, în coperta căreia existau pagini dintr- altă carte mai veche, de 200 ani. S-a mai întâmplat să le dăm cercetătorilor material de studiu. Şi nu de puţine ori aici a venit un lucru şi noi am dat înapoi dublu. Toate aceste situaţii şi realizări, dau o satisfacţie la tot ceea ce faci ca restaurator, contribui la îmbunătăţirea unor lucruri.   

Ce îi place: „Sunt un om care lucrează cu răbdarea şi calmul, de aceea îmi place ceea ce fac, dar în afară de meserie îmi plac călătoriile. Mi-aş dori foarte mult să văd lumea: Autralia, Noua Zeelandă. Îmi place să cunosc oameni şi să învăţ de la ei. Îmi plac oamenii de la care am ce învăţa şi consider că de la fiecare om am ceva de învăţat şi cât trăiesc o să învăţ“.

Ce nu-i place: „Nu-mi place minciuna şi nu îmi plac oamenii făţarnici. Încerc să evit astfel de oameni“.