NATO monitorizează proiectul secret „Sciții”, prin care Rusia ar dezvolta rachete nucleare pe fundul mării

Rusia ar lucra în secret la un nou sistem de armament nuclear capabil să schimbe echilibrul strategic global, potrivit unei investigații realizate de televiziunile germane WDR și NDR. Este vorba despre proiectul militar „Skif” („Sciții”), care ar presupune amplasarea unor rachete nucleare pe fundul mărilor și oceanelor, unde ar putea rămâne ascunse și operaționale perioade îndelungate.

Aceste rachete ar putea fi activate de la distanță și ar fi extrem de greu de detectat sau neutralizat de către statele occidentale.

În centrul atenției se află nava rusească „Zvezdochka”(„Steluța”), o ambarcațiune militară specializată, staționată în orașul Severodvinsk, important centru naval din nord-vestul Rusiei. Potrivit surselor occidentale, nava ar avea rolul de a transporta și instala pe fundul oceanului containere speciale cu rachete nucleare, conform investigației.

Ancheta jurnalistică susține că proiectul „Skif” este analizat de ani buni de serviciile secrete occidentale, iar Rusia ar încerca astfel să dezvolte o alternativă mai ieftină și mai greu de interceptat decât submarinele nucleare clasice.

Experții consultați de presa germană spun că sistemul ar permite Moscovei să își păstreze capacitatea de descurajare nucleară chiar și în cazul unor dificultăți economice sau al pierderii unei părți din flota submarină.

Vladimir Putin a prezentat încă din 2018 mai multe „superarme” rusești, inclusiv sisteme hipersonice și arme nucleare subacvatice, afirmând că acestea sunt imposibil de interceptat de adversarii Rusiei.

Potrivit investigației, rachetele „Skif” ar fi variante modificate ale rachetei balistice „Sineva”, utilizată deja de submarinele rusești. Aceste arme ar putea fi amplasate la câteva sute de metri adâncime și ar avea o rază de acțiune de mii de kilometri.

Surse occidentale susțin că pentru proiect ar fi utilizat și submarinul special „Sarov”, capabil să participe la operațiuni subacvatice complexe.

Specialiștii avertizează însă că tehnologia implică dificultăți uriașe: alimentarea cu energie, rezistența la curenții marini, transmiterea comenzilor și întreținerea sistemelor aflate pe fundul oceanului reprezintă provocări majore.

Istoricul militar Matthias Uhl consideră că astfel de proiecte au și un puternic rol psihologic.

„Aceste arme sunt menite să intimideze și să creeze nesiguranță în rândul adversarilor”, a declarat acesta.

Conceptul armelor nucleare ascunse pe fundul mărilor nu este nou. Încă din timpul Războiului Rece, SUA au analizat idei similare, însă proiectele au fost abandonate din cauza dificultăților tehnice și a riscurilor strategice.

În 1971, marile puteri au semnat „Tratatul privind interzicerea amplasării armelor nucleare pe fundul mărilor și oceanelor”, document aflat încă în vigoare. Totuși, tratatul interzice asemenea sisteme doar în apele internaționale, nu și în apropierea coastelor proprii.

Totodată, nu este clar dacă sistemul a fost deja desfășurat operațional sau se află încă în fază experimentală.