Excesul de calciu provoacă pietre la rinichi şi constipaţie. Care sunt dozele indicate şi din ce alimente putem lua acest mineral esenţial

Avem nevoie de calciu pentru oase şi dinţi sănătoşi. În organism există circa 1-1,5 kilograme de calciu, acesta fiind mineralul cel mai răspândit. Ca să poată fi absorbit, mai avem nevoie de suficientă vitamina D.

Avem nevoie de calciu pentru a menţine oasele puternice şi dinţii sănătoşi. Prezenta acestui mineral în corp reduce riscul fracturilor şi păstrează ritmul bătăilor inimii. Totodată, calciul ajută la metabolizarea fierului din organism.

Lipsa calciului ne predispune la osteoporoză (boala oaselor fragile), rahitism sau osteomalacie. Aproape întreg calciul din organism (1-1,5 kilograme) se găseşte în oase şi dinţi. 20% din calciul osos al unui individ adult se resoarbe şi este înlocuit în fiecare an. Noi celule osoase se formează pe măsură ce acelea vechi se dezintegrează, explică farmacistul Earl Mindell, în cartea sa „Noua biblie a vitaminelor“.

Ştim deja că cele mai bune surse naturale de calciu sunt lactatele. Însă mineralul este prezent şi în alte alimente precum soia, spanac, sardine, somon, alune, nuci, seminţe de floarea-soarelui, fasole uscată, broccoli sau varză.

Surse de calciu pot fi şi sucurile fortificate sau cerealele. Suplimentele de calciu sunt cel mai bine absorbite dacă se iau în timpul meselor.

Potrivit webmd.com, potrivit Institutului American de medicină, în fiecare zi organismul are nevoie de anumite doze de calciu, în funcţie de vârstă:

Copii între 1-3 ani – 700 miligrame

Copii între 4-8 ani – 1.000 miligrame

Copii între 9-18 ani – 1.300 miligrame

Adulţi între 19 şi 50 de ani – 1.000 miligrame

Femei între 51 şi 70 de ani – 1.200 miligrame

Bărbaţi între 51 şi 70 de ani – 1.000 de miligrame

Adulţi peste 71 de ani – 1.200 miligrame

Atenţie însă! Un aport excesiv zilnic de calciu de 2.500 de miligrame ar putea duce la hipercalcemie. Aportul excesiv poate provoca constipaţie şi creşte riscul de pietre la rinichi şi infecţii ale tractului urinar.

Pentru a putea fi absorbit în organism calciul are nevoie de vitamina D. Aceasta din urmă poate ajunge în organism în urma expunerii la soare sau din alimentaţie. Pe lângă faptul că ajută la absorbiţai calciului şi a fosforului din corp, vitamina D este un fortifiant pentru sistemul imunitar.

Cele mai bune surse alimentare de vitamina D sunt uleiurile de ficat de peşte sau de vită, sardine, hering, somon, ton, lapte şi produse lactate.

Pentru persoanele între 1 şi 70 de ani doza zilnică de vitamina D indicată este de 600 UI, iar pentru persoanele peste 71 de ani, de 800 UI 9întrucât sinteza de vitamina D din piele scade odată cu vârsta).

Un aport zilnic de peste 20.000 de Ui pe o perioadă lungă are efecte toxice la adulşi, în timp ce dozele zilnice de 1.800 UI pot provoca hipervitaminoza D la copii. Semnele excesului sunt setea neobişnuită, ochii inflamaţi, mâncărimile pielii, vărsăturile, diareea, urinarea urgentă, depozitele anormale de calciu din pereţii vaselor de sânge, ficat, plămâni şi stomac.

 Doze mai mari de vitamina D şi calciu sunt recomandate de medici pentru persoanele care nu au suficient şi au risc de osteoporoză.