FOTO Cum a prevăzut şi creat Internetul un belgian în urmă cu 100 de ani. Al Doilea Război Mondial i-a distrus planul
0Internetul de acum, cunoscut sub forma „world wide web“, a început să se contureze abia la începutul anilor '90. Totuşi, în urmă cu aproape un secol, un antreprenor din Belgia gândea deja această reţea şi îi fixa caracteristicile.
Tim Berners-Lee a conturat „world wide web“ în laboaratoarele CERN la începutul anilor '90, iar de atunci s-a dezvoltat în cea mai mare reţea de computere şi oameni interconectaţi. Alături de el mai sunt recunoscuţi câţiva, dar dintre aceştia e omis mai mereu Paul Otlet, un antreprenor belgian care în 1934 a venit cu planul unei biblioteci globale pe care o poate accesa orice om. În această bibliotecă ar fi strânse filme, cărţi, fotografii şi fişiere audio, scrie „The Atlantic“.
Otlet voia ca documentele create de omenire să fie stocate pe microfilm şi să poată fi indexate într-un fel care să permită căutarea facilă. De asemenea, el se mai gândea la reţele wireless, recunoaştere vocală şi reţele de tipul celor sociale din prezent, în care indivizii să participe, să laude, să cânte în cor. Mai avea el şi ideea unui mecanism care să transmită mirosul şi gustul, dar dintre toate ideile sale mai mult sau mai puţin SciFi, cea cu Internetul s-a materializat cel mai frumos.
Munca lui Otlet a început încă din 1895, când, în parteneriat cu Henri La Fontaine, a lansat proiectul Biblioteca Universală. La Fontaine a fost un senator belgian şi un câştigător al premiului Nobel. Cu sprijinul guvernului belgian, cei doi au strâns o echipă de oameni care să creeze baza de date de care aveau nevoie. Au reuşit să creeze circa 15 milioane de pachete de informaţii. Într-o vreme, ofereau informaţii via telegraf contra cost.
Documentarea pentru proiectul lui Otlet.
De-a lungul deceniilor care au precedat Al Doilea Război Mondial, el a generat suficientă atenţie cu proiectul său, a avut evenimente şi expoziţii plănuia să denumească această reţea globală „Mundaneum“. „Orice există în Univers, orice e creat de om, trebuie să fie înregistrat pe măsură ce e produs. În acest fel, omenirea ar beneficia de propria ei memorie. De la distanţă, oamenii vor putea să citească diverse texte (...). În acest fel, fiecare din fotoliul său va fi capabil să se gândească la întreaga creaţie, ca întreg sau pe bucăţi“, scria Otlet în cartea sa din 1935.
Războiul a oprit acest Internet rudimentar
Pe măsură ce se apropia Al Doilea Război Mondial, planurile lui Otlet avansau. La o conferinţă din 1937, Otlet s-a întâlnit cu Emanuel Goldberg, un inventator rus care patentase un sistem de căutare pe microfilm, şi cu H.G. Wells, cunoscut eseist şi autor al romanelor „Războiul lumilor“ şi „Maşina timpului“. Atunci, la conferinţă, Wells le-a spus celor doi că acest proces de colectare a informaţiilor trebuie accelerat.
„Întreaga memorie a umanităţii poate fi, şi probabil în scurt timp va şi fi, accesibilă oricărui om“, scria Wells, notând şi că omenirea ar putea dezvolta o supermemorie. Totuşi, viziunea lor de viitor nu s-a potrivit cu cea a naziştilor, care după ce au invadat Belgia, i-au oprit planurile lui Otlet. Acesta a murit în 1944.
În 1945, Vannevar Bush publica „As We May Think“, o lucrare în care fixa anumite trăsături ale ceea ce avea să devină lumea www. În timp ce Otlet şi Wells gândeau că acest mediu trebuie controlat, trebuie administrat de oameni pregăţiţi, Bush voia un sistem fără scheme de clasificare, orientat în special pe text, pe date numerice. Otlet gândea să introducă poze, fişiere audio, video şi cărţi.
Deşi ideea lui Otlet e mai aproape de ceea ce a devenit Internetul în prezent, Bush a fost mai norocos. Mai mult, Tim Berners-Lee a intuit perfect ceea ce ar putea deveni o reţea de computere, având la dispoziţie şi tehnologia necesară.