A fi sau a nu fi anonim pe Internet? Germania şi China: două continente, două ţări şi două viziuni despre online
0Autorităţile chineze au adoptat o nouă măsură pentru mediul online care cere utilizatorilor îşi folosească numele reale. Cu zece zile înainte, un organism guvernamental german a cerut reţelei sociale Facebook ca oamenii să aibă dreptul de a folosi pseudonime. Două viziuni pe aceeaşi temă: anonim sau nu online?
Facebook nu a primit prea bine decizia din Germania şi a spus că va lupta contra acesteia. Totuşi, şeful biroului de protecţie a datelor din Schleswig Holstein a spus că ce vrea reţeaua socială nu se potriveşte cu legile ţării.
„Este inacceptabil ca un portal american ca Facebook să nu respecte regulile germane, fără să se gândească la o posibilitate de a-şi schimba regulamentul“, a declarat la acea dată Thilo Weichert. Acesta a mai spus că, deşi orientarea Facebook este spre o claritate cât mai mare în privinţa identităţile online, oamenii tot pot ocoli regula reţelei.
Pe continentul celălalt, în China, autorităţile au decis să adauge încă un punct la cenzura Internetului şi cer nume reale în online. Acest lucru nu limitează, în mod direct, libertatea de exprimare mai mult decât o făcea până acum. Există tehnici de căutare şi găsire a celor care încalcă regulile chiar dacă ei au folosit nume false. Însă, spre deosebire de cazul Germania vs. Facebook, aici e vorba de faptul că întreaga ţară trebuie să se supună acestei noi măsuri.
Mai mult, situaţia din China îi implică pe furnizorii de Internet, astfel că aceştia devin „poliţişti online“ pentru a opri orice fel de activitate care încalcă legea. Lege care, după cum se întâmplă în regimurile comuniste, poate fi schimbată destul de uşor. Desigur, „măsurile de asigurare a securităţii informaţiei pe Internet apără drepturile şi interesele cetăţenilor“, după cum susţine guvernul de la Beijing.
A fi sau a nu fi anonim pe Internet?
Nu există un răspuns perfect la această întrebare, dar există avantaje şi dezavantaje, perspective bune sau rele. Extrema anonimităţii online este că oamenii devin prea liberi, îşi exprimă toate opiniile în toate formele doar pentru că nimeni nu-i poate identifica, nu pot fi legaţi de identitatea reală. Extrema asumării identităţii şi în online este autocenzura. Nu vrei să fii asociat cu opiniile tale mai radicale şi atunci nu le mai comunici, te raliezi mediei, vocii generale.
Totuşi, istoricul de pe Internet poate avea şi repercusiuni tocmai pentru că nu dispare niciodată. Iar dacă este legat de numele tău real, la care nu poţi renunţa la fel de uşor ca la un pseudonim, atunci problema este destul de serioasă. Un studiu pe această temă a fost realizat de profesorul Viktor Mayer-Schonberger de la Institutul de Internet de la Universitatea Oxford. Cartea sa este despre persistenţa memoriei în spaţiul virtual şi se numeşte „Delete: The Virtue of Forgetting in the Digital Age“.
În era digitală totul rămâne – mesajul dat şefului la beţie, fotografia pe care ai pus-o pe Facebook în care faci ceva de care nu ai fi mândru.
Tema a fost atinsă, la nivel de concept, în 1930, şi de scriitorul H.G. Wells care vorbea despre un creier mondial şi toată memoria umană accesibilă astfel. Iar Mayer-Schonberger mai are o perspectivă cel puţin interesantă despre motoarele de căutare, implicit Google. „Probabil că Google ştie mai multe acum despre noi, decât ştim noi“.
Într-un articol pentru „The Verge“, Trent Wolbe a spus că singura cale către libertate este înşelăciunea. El a mai vorbit despre ce înseamnă să ai un profil pe Facebook, să ai o viaţă diferită acolo de cea reală, chiar şi cu numele tău din buletin, iar o altă concluzie trasă de acesta este că fiecare loc din online în care ai activat sau activezi păstrează o versiune diferită de-a ta.
Atât timp cât există prejudecăţi, iar opiniile bune sau rele sunt decise de norma majorităţii, nu contează cu adevărat dacă eşti anonim sau nu pe Internet. Şi extremele acestor două ipostaze sunt în măsură egală dăunătoare libertăţii de exprimare.