Video Serpentinele din Maramureș care rivalizează cu Transalpina și Transfăgărășanul. Spectaculoasa șosea din Pasul Gutâi

Cel mai spectaculos drum montan din Maramureș este căutat în timpul verii de numeroși turiști. Șoseaua din Pasul Gutâi a fost modernizată în anii ’60 și ’70 pentru a lega Baia Mare de Sighetu Marmației și este apreciată pentru serpentinele sale, comparabile cu cele de pe Transfăgărășan.

DN 18 în Pasul Gutâi din Maramureș. Foto: Daniel Guță ADEVĂRUL

Mii de oameni au muncit la amenajarea drumului care urcă și coboară în serpentine pe aproape 20 de kilometri, prin Pasul Gutâi, aflat la aproape 1.000 de metri altitudine.

Șoseaua căutată de turiști pentru serpentine

În timpul verii, șoseaua cu zeci de curbe strânse, parte a DN18 Baia Mare – Sighetu Marmației, este căutată de numeroși turiști. Mulți dintre ei sunt motocicliști veniți din alte regiuni ale României și din străinătate, atrași de traseul spectaculos prin pădurile Maramureșului.

Mai puțin populară decât Transfăgărășanul și Transalpina, fiind într-o zonă relativ izolată a României, șoseaua din Pasul Gutâi concurează ca atractivitate cu cele mai înalte drumuri montane din România. A fost amenajată cu mari eforturi într-un ținut cunoscut și prin legendele despre cetele de haiduci care își găseau refugiul în Munții Gutâi.

„Pasul Gutâi, numit și Pasul Gutin, Pasul Paltinu sau Pasul Pintea, este o trecătoare montană situată între Munții Ignișului și Munții Gutâi. Acesta face legătura între Depresiunea Baia Mare și Țara Maramureșului. Trecătoarea a fost folosită timp de secole ca drum de legătură între Maramureș și restul regiunii, însă lucrările de modernizare, amenajare și asfaltare au fost realizate după anii ’70”, informează Centrul Turistic al orașului Baia Sprie.

Pasul Gutâi se află la altitudinea de 987 de metri, între Culmea Frăsinelului și Culmea Paltinu, la vest, și Platoul Gutâi, la est. Aici se găsesc mai multe locuri emblematice, precum Biserica lui Vlaicu, cenotaful lui Pintea și Izvorul lui Pintea. Din Pasul Gutâi pornesc și mai multe trasee montane și drumuri spre stațiunile Mogoșa și Șuior.

„Pe o porțiune de aproximativ 20 de kilometri, între Baia Sprie și localitatea Mara, drumul național DN18 șerpuiește în serpentine spectaculoase, printre pădurile de foioase, într-un cadru natural deosebit de frumos. Din acest motiv, șoseaua este foarte îndrăgită atât de cicliști, cât și de motocicliști”, arată Centrul Turistic al orașului Baia Sprie.

Modernizarea drumului montan a început la mijlocul anilor ’60, pe traseul unui drum mai vechi, neasfaltat, dificil de străbătut cu autoturismele, dar cunoscut pentru frumusețea zonei.

În anii '60 DN 18 nu era asfaltat în Pasul Gutâi. Foto: Muzeul Maramureșului.

În anul 1968, publicistul Traian Filip relata despre amploarea șantierului și despre importanța noii șosele pentru Maramureș.

„Drumul lui Dragoș Vodă trece pe sub fagii și brazii impunători, peste Gutâi. Drumul unește Baia Mare cu cel mai nordic oraș al țării, cu Sighetul Marmației. Unește Maramureșul, prin Pasul Prislop, cu Moldova. Unește centrele miniere cu Țara Oașului. Pe aici, legendele cântă faptele lui Pintea Viteazul”, relata Traian Filip.

Publicistul descria traseul noii șosele la care munceau mii de tineri, locurile atractive din Munții Gutâi și atmosfera de pe șantier.

„Suntem la kilometrul 18, pe Gutâi, și urcăm pe drumul nou spre Poiana Șuior. Ne întâmpină denumiri sumbre: Valea Neagră, Râpa Dracului. Ne întâmpină denumiri suave: Lacul Albastru. Suntem îndemnați să bem apă din Izvorul lui Pintea, pe Terasă. Printre arborii deși, răspândiți pe creste, pe stânci, pe povârnișuri, brigadierii de pe Șantierul Național al Tineretului ne vorbesc despre importanța muncii lor”, scria Traian Filip.

Munții Gutâi, traversați în șase ore în trecut

Potrivit relatării sale, noul drum urma să reducă timpul necesar traversării masivului Gutâi de la aproximativ șase ore la o oră și jumătate. Șoseaua realiza o legătură directă între Baia Sprie și Sighetu Marmației, înlesnea transportul de material lemnos și era proiectată să devină unul dintre cele mai frumoase trasee turistice din nordul României, cu puncte de popas și campinguri la Poiana Șuior, Cantonul II și Terasa Gutâiului.

→

Imaginea 1/6: DN 18 in anii 70 Foto INP jpg

Pe șantier muncitorii lucrau la îndreptarea curbelor, consolidarea versanților, construirea podețelor, a pilaștrilor și a parapetelor și la ramificațiile noii șosele. 

„Îi văd pe brigadieri lângă stațiile de asfalt, pe lângă excavatoare, la ciururile din carierele de piatră, alimentând concasoarele. Îi văd, în salopetele lor albastre, lucrând cățărați pe stânci”, relata Traian Filip.

Munca pe șantier era extrem de grea. Buturugi uriașe erau smulse din pământ cu tractoarele, arborii erau doborâți, iar stânci care cântăreau zece - douăzeci de tone erau desprinse și rostogolite în vale.

„Sunt săpate galerii și șanțuri. Topoarele taie plasa deasă de rădăcini, viguroasa țesătură subterană. Apar șanțuri cu peșteri. Miroase a coajă, a rădăcină smulsă, retezată. Topoarele lovesc în arbori seculari și întâmpină rezistența metalului”, continua publicistul.

Publicistul adăuga că pe șantier se găseau elevi ai liceelor miniere și de construcții din Baia Mare și studenți din orașul aflat la circa 30 de kilometri de Pasul Gutâi. 

„Împletind viața de șantier cu viața de tabără, tinerii, pe serpentinele Gutâiului, dau un prim examen de maturitate, de bărbăție, de rezistență fizică și morală, de imaginație creatoare”, concluziona Traian Filip.

Legenda lui Pintea Viteazul

Pasul Gutâi este cunoscut și prin legenda lui Pintea Viteazul, cel mai faimos haiduc al Maramureșului. Grigore Pintea s-a născut în localitatea Măgoaja, din Cluj, în apropierea Țării Lăpușului, și a intrat în memoria localnicilor ca un apărător al săracilor, care îi jefuia pe cei bogați și îi ajuta pe oamenii nevoiași.

Documentele vremii indică prezența lui Pintea și a haiducilor săi în apropierea orașului Baia Sprie încă din anul 1694. Cetele sale au fost sprijinite de locuitorii unor sate din Maramureș, printre care Mara, aflată la ieșirea spre Sighet Marmației din pasul Gutâi, și Hoteni. Pintea Viteazul a fost ucis în anul 1703, la una dintre porțile orașului Baia Mare.

Legendele locale arătau că haiducul ar fi avut ascunzători în Munții Gutâi, că ar fi construit un aparat de zbor și că ar fi îngropat în munți comori care nu au fost descoperite nici până astăzi. Una dintre legende vorbește despre o pivniță săpată într-o stâncă, unde Pintea și-ar fi păstrat butoaiele cu galbeni. Intrarea ar fi fost închisă cu o ușă mare de fier, care s-ar deschide o singură dată la șapte ani.

În apropierea Hanului lui Pintea din Pasul Gutâi se află un monument cunoscut drept Mormântul lui Pintea și o troiță ridicată în memoria haiducului. Istoricii arată însă că monumentul este, cel mai probabil, un cenotaf, adică un însemn funerar ridicat în memoria unei persoane ale cărei oseminte nu se află în acel loc.