Ajungem să ne împrumutăm pentru mici plăceri? Ce spune despre noi faptul că facem datorii pentru un stil de viață pe care nu ni-l permitem

O postare care a stârnit sute de comentarii pe Reddit descrie situația unei familii care ajunge să apeleze la credite rapide pentru a acoperi cheltuielile curente, în condițiile în care ieșirile frecvente la restaurant au rămas un obicei de la care nu reușesc să renunțe. Dincolo de autenticitatea cazului, povestea deschide o discuție care depășește cu mult educația financiară și felul în care ne administrăm bugetul. 

Ajungem să ne împrumutăm pentru mici plăceri? Sursă foto: Shutterstock

Postarea a împărțit utilizatorii în două tabere. Unii au considerat că situația este rezultatul unor alegeri financiare greșite și al incapacității de a renunța la un stil de viață pe care familia nu și-l mai permite. Alții au remarcat că ieșirile constante la restaurant pot deveni, în timp, o formă de recompensă sau de evadare din stresul cotidian. Au existat și comentatori care au atras atenția că, înainte de orice soluție financiară, este nevoie de o discuție sinceră între parteneri despre priorități și despre motivele pentru care continuă să cheltuiască peste posibilități.

O ieșire la restaurant nu vorbește întotdeauna despre mâncare

„Comportamentul uman este rareori explicat de ceea ce se vede la suprafață. În spatele fiecărei alegeri există o nevoie, iar în spatele fiecărei nevoi există o poveste despre felul în care omul a învățat să își găsească liniștea, să își reducă tensiunea și să traverseze perioadele în care viața a devenit prea apăsătoare. Tocmai de aceea, o ieșire la restaurant nu vorbește întotdeauna despre mâncare, după cum un credit nu vorbește doar despre bani. Ambele pot deveni expresia unei încercări profund umane de a recupera, măcar pentru câteva ore, sentimentul că viața înseamnă mai mult decât obligații, responsabilități și griji”, explică pentru „Adevărul” Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației.

Organismul caută echilibrul înainte de orice

Conform spuselor sale, sistemul nostru nervos este construit să mențină echilibrul. El încearcă permanent să găsească acea stare în care organismul poate lăsa garda jos, în care pericolul pare suficient de departe, iar corpul își poate îndrepta din nou atenția către viață și nu doar către supraviețuire. „Atunci când trăim luni sau ani în presiune financiară, în stres, în oboseală sau în responsabilități care nu mai lasă loc pentru odihnă, organismul începe să caute instinctiv orice experiență care promite o reducere a tensiunii. O cină în oraș, o comandă de mâncare, o vacanță peste posibilități sau o cumpărătură făcută impulsiv pot oferi pentru scurt timp senzația că viața este din nou suportabilă. În acele momente nu este vorba doar despre ceea ce consumăm, este despre ceea ce simțim. Corpul respiră puțin mai ușor, grijile par să se estompeze, iar omul are impresia că s-a întors, chiar și pentru câteva clipe, într-un loc interior pe care îl pierduse de mult. Din această perspectivă, consumul devine mai mult decât un act economic. El poate deveni încercarea organismului de a regla o stare interioară pentru care nu a găsit încă o altă cale”, susține specialista.

De ce repetăm comportamente care ajung să ne facă rău

Psihologul explică faptul că multe dintre strategiile pe care le folosim la maturitate au apărut inițial ca modalități de adaptare.

„În psihologia traumei observăm adesea că organismul dezvoltă strategii extraordinare pentru a face față suferinței. Un copil care a crescut într-un mediu imprevizibil poate deveni adultul care încearcă să controleze totul. Altcineva poate învăța să muncească fără oprire, să îi salveze permanent pe ceilalți sau să caute recompense rapide ori de câte ori tensiunea interioară devine greu de suportat. Toate aceste comportamente au avut, la un moment dat, un sens profund. Ele au ajutat omul să supraviețuiască unui context pentru care nu avea alte resurse. Organismul învață însă foarte greu că pericolul s-a încheiat și continuă să folosească aceeași strategie chiar și atunci când viața cere altceva”, spune ea.

Când consumul devine o formă de reglare emoțională

Gabriela Marc explică faptul că același mecanism poate apărea și în relația cu banii.

„Același proces poate apărea și în relația cu consumul. O ieșire la restaurant după o perioadă dificilă poate reprezenta un gest firesc de recompensă, de conectare și de recuperare emoțională. În timp însă, atunci când aceeași soluție începe să fie folosită pentru orice formă de disconfort, stres, singurătate, epuizare sau gol interior, comportamentul încetează să mai fie o alegere conștientă și se transformă într-un răspuns automat al sistemului nervos”, continuă specialista.

Această idee s-a regăsit și în comentariile de pe Reddit. Mai mulți utilizatori au observat că problema nu pare să fie restaurantul în sine, ci faptul că acesta a devenit singura modalitate prin care familia își oferă momente de relaxare și recompensă. Alții au remarcat că, atunci când stresul devine permanent, este ușor ca o cheltuială aparent minoră să se transforme într-un obicei de la care este tot mai greu să renunți.

Când stilul de viață ajunge să însemne identitate

„Trăim într-o perioadă în care experiențele nu mai sunt doar trăite. Ele sunt fotografiate, distribuite și transformate într-o dovadă că viața noastră merge în direcția potrivită. În mod aproape imperceptibil, valoarea personală începe să se confunde cu stilul de viață pe care îl afișăm. Restaurantul nu mai este doar un restaurant, vacanța nu mai este doar odihnă, obiectele nu mai sunt doar obiecte. Toate devin mesaje despre cine suntem și despre locul pe care îl ocupăm în ochii celorlalți”, crede Gabriela Marc.

Psihologul spune că, în acest context, renunțarea la anumite obiceiuri poate fi trăită ca o pierdere mult mai mare decât pare la prima vedere.

„În aceste condiții, renunțarea la anumite experiențe nu mai este trăită doar ca o ajustare financiară. Pentru mulți oameni ea este resimțită ca o pierdere de statut, de apartenență și, uneori, chiar de identitate. Rămâne impresia că, odată cu renunțarea la acel stil de viață, se pierde și dovada propriei valori. Așa se explică de ce uneori oamenii continuă să cheltuiască peste posibilități. Nu ignoră consecințele. Pur și simplu, costul emoțional al renunțării pare, în acel moment, mai greu de suportat decât costul financiar”, adaugă ea.

Există și o „foame” care nu are legătură cu mâncarea

Gabriela Marc atrage atenția că multe dintre nevoile pe care încercăm să le satisfacem prin consum sunt, în realitate, de natură emoțională.

„Există o foame care nu are legătură cu mâncarea, are legătură cu foamea de odihnă după ani întregi în care ai funcționat aproape exclusiv din obligație. Este foamea de conectare într-o lume în care comunicăm permanent și ne simțim tot mai puțin văzuți, este foamea de bucurie într-o existență care începe să fie organizată aproape în întregime în jurul facturilor, al responsabilităților și al listelor de lucruri de făcut. Este foamea de sens, atunci când fiecare zi seamănă atât de mult cu cea dinainte, încât viața începe să fie trăită pe pilot automat”, subliniază specialista.

Ea explică de ce cumpărăturile sau experiențele costisitoare nu reușesc, de cele mai multe ori, să rezolve această stare.

„Organismul nu poate ignora aceste lipsuri, el încearcă să le aline folosind resursele pe care le are la îndemână. Și, din păcate, există nevoi care nu pot fi satisfăcute prin consum. Ele pot fi amorțite pentru câteva ore, însă se întorc de fiecare dată, uneori mai intense decât înainte, pentru că ceea ce cer este o întâlnire autentică cu noi înșine”, completează cadrul didactic.

Schimbarea începe cu o întrebare simplă

Gabriela Marc spune că ieșirea din acest cerc nu începe neapărat cu un plan financiar mai bun, ci cu înțelegerea motivului pentru care ajungem să facem anumite alegeri: „Schimbarea începe rareori cu un buget mai bine organizat, ea începe în momentul în care omul devine curios față de propriul comportament și își permite să privească dincolo de el. Întrebarea importantă nu mai este cât a cheltuit, este ce a încercat să aline atunci când a făcut acea alegere. Răspunsurile sunt, de cele mai multe ori, surprinzătoare: liniște, odihnă, conectare, apartenență, sentimentul că viața nu s-a redus doar la supraviețuire. În clipa în care aceste nevoi sunt văzute și înțelese, omul începe să caute modalități prin care să le hrănească fără să își rănească viitorul.”

În opinia sa, atunci când cineva ajunge să se împrumute pentru o experiență aparent banală, ceea ce încearcă să obțină este, de multe ori, cu totul altceva.

„Există momente în care omul ajunge să se împrumute pentru o masă, iar ceea ce încearcă să cumpere nu este, în realitate, mâncarea. Caută câteva ore în care povara să devină mai ușoară, în care grijile să tacă și în care să își amintească faptul că viața are voie să însemne și bucurie, nu doar rezistență”, conchide Gabriela Marc.