Scenariu sumbru: 27% din viața de pe Pământ va fi moartă până la sfârșitul secolului

Indiferent de modul în care oamenii de știință au apelat la unul dintre cele mai puternice supercomputere din Europa, rezultatele au rămas aceleași: tot mai multe specii de animale și plante vor dispărea curând. 

Un nou studiu realizat de un cercetător al Comisiei Europene și de un profesor din Australia a analizat schimbările climatice și impactul acestora asupra speciilor de plante și animale. Rezultatele sunt sumbre: supercomputerul spune că 10% din toate speciile de plante și animale vor dispărea până în 2050, iar 27% din vertebrate vor dispărea până în 2100. Asta înseamnă că peste un sfert din animalele de pe Planetă vor dispărea în aproximativ 75 de ani, potrivit Popular Mechanics.

Oamenii de știință au realizat simulări cu 33.000 de specii care s-ar putea dispersa și adapta. Simulările, ale căror rezultate au fost publicate în Science Advances, au măsurat contribuția interacțiunilor ecologice la numărul de specii pe cale de dispariție. 

Simulările au observat răspunsul unor specii la intervale lunare între 2020 și 2100, constatând un declin rapid al diversității între 2020 și 2050, ceea ce sugerează că următoarele câteva decenii au o importanță deosebită pentru viitorul biodiversității.

Principalele beneficii ale utilizării supercomputerului au permis oamenilor de știință să creeze „Pământuri virtuale”, cu viețile plantelor și animalelor direct legate de climă, de utilizarea terenurilor și de alte plante și animale. Datorită acestui efect de reacție în lanț, distrugerea biodiversității se amplifică cu până la 184%, se arată în studiu, demonstrând o subestimare severă a crizei actuale climatice. 

Dar pierderea animalelor nu este singurul lucru care se va întâmpla.

În unele dintre cele mai pesimiste simulări, până la jumătate din conexiunile din rețelele alimentare dintre specii au dispărut. Cu cât speciile erau mai mari, cu atât se aflau mai sus în lanțul trofic și cu atât erau mai vulnerabile la efectele care urmau disparițiilor.

„Dacă practicienii din domeniul conservării nu încep rapid să includă în planificarea lor complexitatea interacțiunilor ecologice și rolul lor în procesele de dispariție”, scriu autorii studiului, „evitarea crizei actuale a biodiversității va deveni un obiectiv imposibil de atins”.