„Ghețarul Apocalipsei”, care poate crește nivelul oceanului planetar cu o jumătate de metru, se mai ține de un fir de păr
0Ghețarul Thwaites, numit „Ghețarul Apocalipsei” , din cauza riscului ridicat de colaps și amenințării sare privind creșterea nivelului oceanului planetar, s-a putea topi într-un ritm accelerat în anii următori, avertizează oamenii de știință, conform CNN.
Ghețarul, care poate crește nivelul oceanului planetar cu o jumătate de metru, se erodează de-a lungul bazei sale de sub apă, pe măsură ce planeta se încălzește.
Într-un studiu publicat luni în revista Nature Geoscience, experții care au cartografiat gradul de topire istorică a ghețarului, sperând să învețe din trecutul său ce riscuri ne așteaptă în viitor.
Astfel ei au descoperit că în ultimele două secole baza ghețarului s-a desprins de pe fundul mării și s-a topit, în medie, cu 2,1 kilometri pe an. Acesta rată este de două ori mai rapidă decât cea observată în ultimul deceniu.
Această dezintegrare rapidă a avut loc, probabil, „la jumătatea secolului al XX-lea”, a declarat Alastair Graham, autorul principal al studiului și geofizician marin la Universitatea din Florida de Sud, într-un comunicat de presă.
Acest lucru sugerează că ghețarul se poate topi mai rapid în viitorul apropiat, odată ce se desprinde de o creastă de pe fundul mării care ajută la ținerea lui sub control.
„Thwaites se mai ține într-adevăr astăzi de un fir de păr și ar trebui să ne așteptăm să vedem schimbări mari în viitorul apropiat – chiar de la an la an – odată ce ghețarul se va desprinde de o creastă de pe fundului mării care ajută la menținerea lui sub control”, a declarat un Robert Larter, geofizician marin la centrul British Antarctic Survey și unul dintre coautorii studiului.
Ghețarul Thwaites, situat în Antarctica de Vest, este unul dintre cele mai mari de pe Pământ și este mai mare decât statul Florida. Dar este doar o facțiune a calotei de gheață din Antarctica de Vest, care deține suficientă gheață pentru a ridica nivelul mării cu aproape 5 metri, potrivit NASA.
Pe măsură ce criza climatică s-a accelerat, această regiune a fost atent monitorizată din cauza topirii rapide și a capacității sale de distrugere pe scară largă a zonelor de coastă.
Ghețarul Thwaites însuși stârnește îngrijorări în rândul oamenilor de știință de zeci de ani. Încă din 1973, cercetătorii s-au întrebat dacă acesta prezintă un risc ridicat de colaps. Aproape un deceniu mai târziu, au descoperit că, deoarece ghețarul este așezat pe fundul mării, mai degrabă decât pe uscat - curenții oceanici calzi ar putea topi ghețarul de dedesubt, făcându-l să se destabilizeze.
În secolul 21, cercetătorii au început să documenteze topirea rapidă a Thwaites într-o serie alarmantă de studii.
În 2001, datele obținute cu ajutorul sateliților au arătat că conturul ghețarului se topea cu aproximativ 1 kilometru pe an. Iar în 2020, oamenii de știință au găsit dovezi că apa caldă curgea într-adevăr pe baza ghețarului, topindu-l de dedesubt.
Și apoi, în 2021, un studiu a arătat că calota lui Thwaites, care ajută la stabilizarea ghețarului și împiedică gheața să cadă liber în ocean, s-ar putea sparge în decursul a cinci ani.
„Din datele satelitare, vedem fracturi mari răspândindu-se pe suprafața calotei gheațarului, slăbind în esență structura acesteia, cam ca o fisură într-un parbriz”, a declarat Peter Davis, oceanograf la British Antarctic Survey. Ele „se întind încet pe suprafața ghețarului, care în cele din urmă se va sparge în multe bucăți mai mici”.
Descoperirile de luni, care sugerează că Thwaites este capabil să se topească într-un ritm mult mai rapid decât se credea recent, au fost documentate într-o misiune de 20 de ore în condiții extreme care a cartografiat o zonă subacvatică de dimensiunea Houstonului.
Graham a spus că această cercetare „a fost cu adevărat o misiune o dată în viață”, dar că echipa speră să se întoarcă în curând pentru a colecta mostre de pe fundul mării, astfel încât să poată determina când au avut loc topirile anterioare. Acest lucru i-ar putea ajuta pe oamenii de știință să prezică schimbările viitoare ale „ghețarului apocalipsei”, despre care oamenii de știință au presupus anterior că va suferi o schimbare lentă - lucru pe care Graham l-a infirmat în acest studiu.