Povestea tristă a cneaghinei Elena, fiica lui Ştefan cel Mare, moartă misterios la Moscova
0Preot cercetător dr. Florin Ţuşcanu susţine pe Facebook o rubrică, „Dreptul la neuitare“, aducând în actualitate detalii interesante din viaţa bisericească a Neamţului şi din istoria Moldovei.
Într-o recentă postare, fostul protopop al Romanului şi colaborator al academicianului Răzvan Theodorescu, a prezentat aspecte despre viaţa şi destinul trist al cneaghinei Elena, fiica lui Ştefan cel Mare şi a soţiei sale, Evdochia de Kiev. Cea căruia i se spunea şi Olena s-a născut în 1465, rămânând orfană de mamă când avea doi ani.
„Povestea acestei domniţe este foarte tristă. Ea începe într-o zi de vară a anului 1482, când o solie moscovită vine la curtea domnitorului, la Suceava, din porunca lui Ivan al III-lea, pentru a cere mâna tinerei Elena, fiica domnului Moldovei. Logodna s-a făcut în biserica Mirăuţilor, veche catedrală mitropolitană“, precizează preotul Ţuşcanu.
Din Moldova, delegaţia a plecat spre Moscova, ajungând aici prin noiembrie sau decembrie 1482. Tânăra a fost încredinţată mamei marelui cneaz, care era călugărită la o mănăstire, locuind aici până la nuntă, pe 12 ianuarie 1483. Astfel, Elena devine mare cneaghină a Moscovei, soţul fiind cneazul Ivan Ivanovici sau Ivan cel Tânăr, moştenitorul tronului.
La sfârşitul aceluiaşi an, vine pe lume un fiu, singurul al cuplului, care a fost botezat Dimitrie. Timp de 6 ani viaţa a decurs liniştită la Moscova, dar lucrurile aveau să se schimbe pentru că, pe 7 martie 1490, Olena a rămas văduvă. Apoi, pe 11 aprilie 1502 ea şi fiul au căzut în dizgraţia marelui cneaz Ivan Vasilievici, care i-a întemniţat. Vechi cronici spun că cneaghina a murit pe 18 ianuarie 1505.
A fost înmormântată în necropola de la Mănăstirea Voznesenskaia, fără a se menţiona undeva locul de veci, spune părintele Florin Ţuscanu. Acesta reamintește că în 1929, au fost deschise mormintele marilor cneaghine de la necropolă, fiind identificate aproape toate, iar în 1984 au fost reluate cercetările, iar sarcofagul cu nr. 50 a fost atribuit fiicei lui Ştefan cel Mare.
În 2003 a fost redeschis, fragmente din oseminte au fost trimise la pentru a fi cercetate, rezultatele arătând că femeia îngropată avea vârsta între 40-45 de ani şi suferea de anumite boli. Fiul, Dimitrie Ivanovici, a murit şi el în temniţă, la patru ani după mama sa, pe 14 februarie 1509. Se se pare că a fost sugrumat, fiind înmormântat în Catedrala Arhanghelskij, alături de tatăl său.
Preotul Ţuşcanu îşi încheie astfel relatarea: „Piatra sa funerară (a fiului Elenei - n.red.) are următorul epitaf: «Ce dulceaţă din această viaţă rămâne ferită de mizeria pământului? Ce glorie de pe pământ rămâne neclintită şi neschimbătoare?». Sunt cuvintele Sfântului Ioan Damaschinul care alcătuiesc acest epitaf, poate cele mai sugestive pentru a descrie soarta acestor vlăstare ale marelui Ştefan“.
După cum se ştie, voievodul moldovean a fost căsătorit de trei ori şi a avut opt copii legitimi. Prima soţie a fost Evdochia din Kiev, cu care s-a căsătorit în 1463, având trei copii, Alexandru, Petru şi Elena. A urmat căsătoria, în 1472, cu Maria de Mangop, rezultând doi fii, Ilie şi Bogdan. Ultimul mariaj a fost în 1480, cu Maria Voichiţa, fiica lui Radu cel Frumos, venind pe lume trei copii, Bogdan, Ana şi Maria.