Povestea primului român campion mondial în parașutism sportiv

La 31 mai 1961, parașutistul sportiv Gheorghe Iancu a stabilit pe aerodromul Strejnic, recordul mondial absolut la saltul cu parașuta și aterizare la punct fix, sărind de la 1.000 metri și aterizând la 0,00 m de punctul stabilit.

Colonel (r) Gheorghe Iancu s-a născut la 18 noiembrie 1933 în satul Fălăștoaca, județul Giurgiu. În perioada 1950-1951 a urmat cursurile Școlii de parașutiști sportivi de la Popești-Leordeni, devenind instructor parașutist. Aici l-a avut drept instructor pe Nicolae Pangică, conform Istoriei Parașutismului Românesc.

Pasionat de noua activitate, din anul 1952 este încadrat instructor parașutist la Secția de Parașutism a A.V.S.A.P., pregătind și instruind cu rezultate foarte bune, pe lângă sute de parașutiști sportivi și loturile naționale de tineret.

La 1 noiembrie 1955, este încorporat pentru satisfacerea stagiului militar în cadrul Regimentului 246 Desant-Parașutare, transformat la scurt timp în Batalionul 1025 Desant-Parașutare. Aici a fost repartizat în cadrul Plutonului de mitraliere a.a., fiind avansat succesiv la gradele de fruntaș (1956), caporal (1956) și sergent (1957).

În vara anului 1956 lotul unităţii, din care făceau parte doi cunoscuţi instructori paraşutişti sportivi, cu multe salturi şi recorduri la activ, Gheorghe Iancu şi Ion Negroiu, pe atunci militari în termen, a participat în perioada 25 iulie-3 august, la Concursul Internaţional de Paraşutism de la Tusino, lângă Moscova, obţinând rezultate notabile, clasând echipa ţării noastre pe un loc fruntaş.

La 1 noiembrie 1957, la terminarea stagiului militar, a fost trecut în rezervă cu gradul de sergent-major, revenind în funcția de instructor parașutist la A.V.S.A.P. și din 1961 la U.C.F.S. În anul 1962 a fost numit instructor parașutist și recepționer în cadrul Federației Aeronautice Române din cadrul C.N.E.F.S., iar din ianuarie 1963 a fost numit în funcția de comandant al Detașamentului de parașutiști din cadrul F.A.R., îndeplinind în paralel și funcția de recepționer de materiale desant.

În această perioadă a participat la numeroase concursuri interne și internaționale, obținând rezultate deosebite. Astfel, la 31 mai 1961, pe aerodromul de la Strejnic, de lângă Ploiești, stabilește recordul mondial absolut și definitiv la săritura cu parașuta la punct fix, în urma unui salt executat de la 1.000 m, aterizând la 0,00 m de punctul desemnat.

De asemenea, a obținut recordurile mondiale pentru salturile de noapte la punct fix, precum și șase recorduri mondiale de grup. A obținut titlul de „maestru al sportului“ în 1957, „maestru emerit al sportului“ în anul 1961, și calitatea de arbitru internațional de parașutism.

De-a lungul carierei de parașutist militar și sportiv, a executat 4.225 lansări cu parașuta, în toate condițiile meteorologice, ziua și noaptea, cu numeroase tipuri de parașute. A stabilit nu mai puțin de 36 de recorduri naționale și două mondiale. A instruit mii de parașutiști și instructori parașutiști, atât sportivi cât și militari.

Pentru activitatea desfășurată a fost distins cu ”Insigna de Aur a Federației Aeronautice Internaționale” cu trei diamante (1966) și cu Diploma ”Paul Tissandier” a F.A.I. (1966).