Legătura dintre celebra operetă „Bal la Savoy” și o poveste de dragoste cu rădăcini la Arad. Concluziile istoricilor

Doctorul în istorie, Andrei Ando se întreabă dacă o idilă arădeană a inspirat celebra operetă „Bal la Savoy”. Acesta vorbește despre o poveste de dragoste ce are elemente comune cu opereta.

Ando spune că este foarte posibil, similitudinile sunt surprinzătoare. Distanţa dintre evenimente a fost de 30 de ani, iar idila arădeană a făcut, în epocă, turul Bătrânului Continent şi, evident, al Asiei.

Ziarul „Universul”, din Bucureşti, preluând un articol din publicaţia budapestană „Pesti Hirlap”, relata în numărul din 14 ianuarie 1903 cazul arădencei H.I., care după moartea soțului, ofițer superior, s-a stabilit la Budapesta, ca moștenitoare a unei averi consistente. Femeia singură şi încă tânără a decis să îşi trăiască viaţa plăcut, călătorind mult.

Văduva a plecat în anul 1902 la Constantinopol, cu o prietenă, Stefánia Raduly, a cărei soț era proprietarul hotelului „Hungária”, de pe malul mării, din capitala Turciei. Hoteliera a introdus-o pe H.I. în înalta societate turcească, unde l-a cunoscut pe Mihed Bey, un tânăr prinţ otoman, ataşat al ambasadei turce din Atena.

Mihed Bey i-a cerut mâna arădencei, care după nuntă a revenit la Arad, pentru aranjamente bancare legate de situaţia sa financiară.

Revenită la Constantinopol, a divorțat fulgerător de Mihed Bey, dar s-a consolat repede cu un sultan persan, pe care l-a cunoscut la Smirna, şi cu care s-a recăsătorit, plecând în Iran.

„Povestea aceasta de dragoste are elemente comune cu opereta «Bal la Savoy», a cărei premieră a avut loc la 23 decembrie 1932, deci la trei decenii după tumultuoasa istorie a văduvei din Arad”, spune Andrei Ando.

Un prinț cu un hotel de lux

În scenariul operetei apare un prinţ otoman, Mustafa Bei, care la un hotel de lux de la malul Mării Mediterane, cunoaşte o tânără de care se îndrăgosteşte şi cu care se căsătoreşte. Mustafa Bei era un diplomat turc, ataşat la ambasada de la Paris. Avea renume de fustangiu, se căsătorea repede şi divorţa la fel de rapid.

„Sigur, nu avem certitudinea că Paul Abraham s-a inspirat din cazul femeii de la Arad. Dar există câteva elemente de similitudine. Compozitorul Paul Abraham era maghiar, născut în Imperiul Austro-Ungar, absolvent al Conservatorului de la Budapesta, a putut lua contact cu povestea de dragoste a arădencei, pe care în «Bal la Savoy» o putem identifica drept Daisy”, mai spune doctorul în istorie Andrei Ando.

Apare şi personajul lui Mihed Bey, care în operetă este Mustafa Bei – ambii diplomaţi turci, prinţi, cu căsătorii de scurtă durată. Şi între caracterele actriţei Daisy şi ale văduvei arădence sunt asemănări: ambele, femei puternice, cu spirit de aventură, cu o mentalitate progresistă, decise să profite de viaţă: „Iar acţiunea, în ambele situaţii, se petrece într-un hotel de lux de la malul mării...  Mihed Bey şi H.I. s-au cunoscut la un eveniment social, la fel ca personajele Daisy şi Mustafa Bei, din operetă. Coincidenţe sau poate nu...”.

Andreo Ando încheie făcând o ultimă mențiune, fără legătură cu opereta sau muza sa: „toţi cei trei compozitori-scenarişti ai operetei au avut un destin dureros. Evrei, ei au fost persecutaţi de autorităţile naziste. Doi dintre ei au emigrat peste Ocean, unul a murit în lagărul de la Auschwitz-Monowitz. Toţi au părăsit spaţiul german după ce, în 1933, Partidul Nazist a preluat puterea”.