România a câştigat un pariu la Salonul de Carte de la Paris: a stârnit curiozitatea
0Literatura română e „misterioasă”, „ştim foarte puţine despre ea” a mărturisit Florence Noiville, jurnalistă la „Le Monde“, moderatoarea dezbaterii „Limba - ultima libertate“ cu Radu Aldulescu, Florina Ilis şi Doina Ioanid în mijlocul salonului parizian, în prima zi deschisă publicului.
Emisiuni la televiziunea franceză, la Radio France Culture, pagini generoase în „Le Monde des livres“, „L’ Humanité“ şi „20 minutes“ au aprins reflectoarele asupra scriitorilor români: „Noua literatură română ar putea fi o mare surpriză pentru Occident” scrie „Le Monde des livres“, citându-l pe Lucian Dan Teodorovici al cărui roman „Matei Bruno“ a apărut în traducerea franceză a lui Laure Hinckel la editura Gaia.
„Adulterul sub ochii lui Ceauşescu” titrează Stephanie Dupays despre Gabriela Adameşteanu, numită „marea doamnă a literelor româneşti” care arată în Provizorat , tradus de Nicolas Cavaillès pentru Gallimard, cum dictatura infiltrează iubirea şi o distruge. Radu Aldulescu scrie „romanul unui netrebnic”, distilat de „o ironie rece” apreciază Florent Georgescu despre Amantul colivăresei , tradus de Dominique Ilea şi publicat de editura Syrtes.
Aplaudaţi la scenă deschidă au fost matematicianul şi semioticianul Solomon Marcus, traducătoarea Houria Abdelouahad, poetul şi traducătorul Bogdan Ghiu pe care fizicianul şi filozoful Basarab Nicolescu i-a condus în „culisele scriiturii” pentru a dezbate despre „principiul incertitudinii”. „Actul de a scrie îşi creează culisele odată cu procesul exprimării”, a punctat Bogdan Ghiu, pentru care misterul actului de creaţie nu e în urmă, ci tot timpul în faţa scriitorului. Despre cât de fertile sunt crizele societăţii româneşti actuale pentru scriitori au dialogat, la pavilionul României, Bogdan Teodorescu, Florina Ilis şi Ioana Drăgan.
Singurătatea scriitorului în exil i-a animat la discuţie pe Linda Maria Baros, Bujor Nedelcovici, Virgil Tănase şi Dinu Flămând. „O carte se validează în interiorul spaţiului cultural care a născut-o”, a tranşat Virgil Tănase, pentru care marginalizarea de către editori, în teritoriu străin, a scriitorilor exilaţi e o falsă problemă.
„Poetul este mai important decît omul politic“
Zâmbete şi aplauze sincere au cules Savatie Baştovoi şi Eugen Uricaru, rămaşi singuri să dezbată pe scena elegantă a CNL (Centre National du Livre), după ce Varujan Vosganian – autorul volumului tradus în franceză „Cartea şoaptelor”, al treilea invitat la tema „Un mozaic de identităţi” s-a ridicat de la masă în plină dezbatere şi nu s-a mai întors. „Am fost primit la Paris ca om şi ca scriitor, nu ca prezenţă politică”, a afirmat Savatie Baştovoi, adăugând că poetul este mai important decît omul politic, pentru că „tot ce scade sub nivelul poeziei împovărează comunicarea în societate”. La Paris, Savatie Baştovoi a oferit autografe pe titlul său „Iepurii nu mor”, tradus de Laure Hinckel pentru editura Jacqueline Chambon. Aceeaşi traducătoare semnează varianta franceză a romanului „Supunerea“ de Eugen Uricaru, editat de Noir sur Blanc.
Boicot şi manifestaţii
Sub titlul „Boicott şi manifestaţii: ICR sub focul criticilor la Salonul de Carte de la Paris”, site-ul francez Courrier des Balkans relatează despre protestul mişcării informale ICR OFF sub forma unui performance simbolic la deschiderea târgului, în 21 martie: câţiva tineri artişti, români şi străini, au purtat măştile marilor absenţi Cărtărescu, Pleşu, Liiceanu şi Djuvara, pentru a denunţa politizarea culturii în România. Într-un comunicat de presă cu titlul „Salon du livre. Un succes al culturii române” ICR afirmă că tinerii protestatari erau „sub influenţa alcoolului.”
Artiştii îşi asumă însă luarea de poziţie, afirmînd într-un comunicat de presă că momentul a fost gîndit din start ca un manifest: „Dansul Măştilor a fost un moment surpriză programat de Institutul OFFF pentru toţi invitaţii (...) ICR OFFF este un manifest împotriva actualei politici culturale şi a conducerii Institutului Cultural Român.” precizează grupul informal pe pagina lor facebook ICR OFFF.
Scriitorul Virgil Tănase crede că statutul României de ţară invitată la Salonul de Carte de la Paris este o ocazie de legitimare a culturii române în context actual european: „Franţa îşi urmează de fapt strategia imperialistă de colonizare culturală: mai devreme sau mai târziu România ar fi fost oricum invitată. În acest context orice protest pare ridicol“, a afirmat scriitorul şi traducătorul Virgil Tănase. Între ultimele sale traduceri în franceză se numără studiul lui Eugen Simion „Tânărul Ionesco”, apărut în 2013 la Harmattan.