Exclusiv Un fotbalist care a scris istorie pentru România refuză să meargă la Mondialul din 2026
0După un parcurs fără greșeală în Liga Națiunilor, prima reprezentativă de fotbal a României așteaptă încrezătoare, pe 13 decembrie, tragerea la sorți a grupei de calificare pentru Mondialul de peste doi ani.
La 58 de ani, Gică Mihali, participant cu naționala la Cupa Mondială din 1994, se ocupă de o grupă de juniori născuți în 2013 la CS Dinamo și spune că „adevăratul” Dinamo este „acolo unde sunt suporterii”.
„Kosovo a fost mai bună”
Fostul stoper de la Dinamo și de la Guingamp a urmărit meciurile tricolorilor din Liga Națiunilor, cu Mircea Lucescu la timonă. „Acum vine greul. Noi nu aveam ce căuta în urna asta, cu Lituania, cu Cipru... Cei din Kosovo au așteptat să facă scandal la București.
Dar, cu scandalul făcut de Kosovo, noi am cam uitat să ne analizăm jocul. Kosovo a fost mai bună ca noi pe Arena Națională. Apoi, cu Cipru era clar că nu puteam scăpa victoria și primul loc în grupă”, afirmă Mihali.
„Mor de frică”
Despre Mondialul care bate la ușă, crede că „dacă tot merg 48 de echipe, adică jumătate de glob, de ce nu am arăta și noi ca o echipă de Mondial? Dar, în preliminarii o să dăm de echipe egale valoric, ca Austria, Elveția, Danemarca... Atunci o să vină greul. Despre Mircea Lucescu nu pot spune nimic, ca antrenor. N-am lucrat cu dânsul, eu am fost antrenat doar de Cornel Dinu la Dinamo”, declară pentru „Adevărul” fostul fundaș de fier născut la Borșa.
Gică Mihali este convins de pe acum că nu va merge în SUA, în eventualitatea unei calificări la turneul final a naționalei, pentru a revedea locurile în care a scris istorie la World Cup 1994, când a blocat Argentina lui Balbo.
„Mor de frică! Nu merg în SUA nici dacă îmi dau bilete gratis și avion personal! Aș sta încordat timp de 14 ore, cât ar dura zborul. Abia veneam în țară când jucam în Franța. Răul de avion nu mi-a trecut nici acum, îmi e frică să zbor până la Paris, darămite America. Oricum, mi se pare o prostie organizarea Mondialului de către 3 țări diferite. O țară era suficientă”, remarcă Gică.