Christine Valmy: „Nu pot trăi fără internet. Sunt dependentă“
0Christine Valmy, „mama cosmeticii moderne“, este pasionată de tot ce este nou. Citeşte pe e-reader şi lucrează la o carte de specialitate, care va avea o mie de pagini.
Este de o eleganţă exemplară, care provine din vremea când feminitatea se scria cu majuscule, iar doamnele purtau pălării cu voaletă şi gulere bogate de blană. Are 85 de ani, dar trăieşte în „spiritul timpului modern". Christine Valmy, fondatoarea cosmeticii moderne, este un personaj de poveste, iar viaţa ei este demnă de un roman. A emigrat în în Grecia, în 1960, la 35 de ani, apoi, după un an, în America. A fost căsătorită de trei ori. A întâmpinat zeci de obstacole, dar a izbândit în dorinţa ei de a face din cosmetică un business profitabil în „ţara tuturor posibilităţilor". Acum s-a retras din afaceri, trăieşte în România şi este la fel de activă.
Afaceri în familie
„Nu pot trăi fără internet. Când mă aşez la computer, nu-mi vine să mă ridic. Sunt addicted (dependentă - n.r.). Sunt pasionată de tot ce e nou şi interesant, îmi plac toate ideile fantastice, chiar şi cele pe care nu le înţeleg. Nu îmi trăiesc viaţa între patru pereţi", a declarat Christine Valmy la interviul care a avut loc în apartamentul său elegant de pe Calea Victoriei. „Mai am puţin şi termin un tratat de cosmetică. Lucrez de 10 ani la el şi are aproape o mie de pagini", mărturiseşte ea.
Lectura este singura concesie pe care Christine Valmy o face timpului. „Acum scriu şi citesc numai pe Kindle - sunt pasionată de Kindle (dispozitiv de citit cărţi în format electronic - n.r.). Şi m-am întors la cărţile care m-au fascinat în tinereţe, romanele lui Alexandre Dumas, «Rebecca», de exemplu. Sunt, într-un fel, unilaterală în citit. Toată lectura mea intelectuală s-a întâmplat până la 35 de ani, când am plecat din România. De atunci am lucrat câte 16 ore pe zi, sâmbăta şi duminica şi, timp de trei ani, nu am avut nicio zi liberă. Când puteam să citesc ceva, citeam numai de cărţi de specialitate. Mi se părea o crimă să citesc altceva", îşi aminteşte.
Când o întreb ce vârstă are fiica sa, doamna Valmy râde. „Marina are 61 de ani. Şi acum o iau în braţe şi o pup. Ea a preluat afacerile mele. Eu merg rar în America, nu mai am ce să fac la New York. Fata mea şi soţul ei muncesc până la 2.00 noaptea, iar pe băieţi, nepoţii mei, nu-i văd cu zilele", se amuză. Cei doi nepoţi ai săi, Gregory şi Cristopher, au 27, respectiv 26 de ani.
„Cristopher este medic rezident şi face voluntariat în Haiti. Sunt atât de amărâţi oamenii acolo, după cutremurul de anul trecut, că n-au nici cu ce se îmbrăca. Vin la doctor în ultimul stadiu al bolii. Cristopher se va specializa în chirurgie. A venit în România să lucreze cu doctorul Lascăr şi vorbeşte puţin româneşte.
Gregory este bancher, lucrează la un fond de investiţii. Când erau mici, am încercat să-i învăţ româneşte, dar nu au vrut, româna li s-a părut o limbă grea", spune Christine Valmy despre nepoţii săi. Pentru băieţii americani de vârsta lor, Gregory şi Cristopher sunt foarte diferiţi, „parcă sunt picaţi din Lună". „Sunt nişte gentlemeni: cunosc vinurile, la o recepţie poartă smoching, ascultă muzică simfonică", mai spune doamna Valmy despre nepoţii săi.
"Îmi plac toate ideile fantastice, chiar şi cele pe care nu le înţeleg. Nu îmi trăiesc viaţa între patru pereţi.''
Christine Valmy fondatoarea cosmeticii moderne
Duce sarmalele la Paris cu avionul
Mesele împreună cu prietenii au fost un obicei pe care Christine Valmy l-a cultivat şi în Statele Unite, şi în România. „Am avut întotdeauna musafiri mulţi. Veneam de la birou vineri seara, intram în bucătărie şi găteam până la 2.00 noaptea, pentru că a doua zi aveam musafiri. Câte 60 de persoane. La multe dintre petreceri aduceam lăutari. După 1990, dintre cei 60 de musafiri au mai rămas patru: doi în Long Island, unde merg să joc poker, şi doi în Manhattan. Crăciunul l-am făcut întotdeauna la mine la castel - am avut un castel în New Jersey, într-o regiune splendidă", povesteşte cu nostalgie Christine Valmy. Ziua Recunoştinţei a fost sărbătorită, în mod asemănător, la Bucureşti, cu invitaţi mulţi şi cu lăutari. În ultimii ani, familia Valmy se reuneşte de Crăciun şi de Revelion la Paris, unde deţine o casă. „Iau sarmalele îngheţate cu cratiţa, le duc cu avionul şi ajung la Paris în stare perfectă. Marina vine cu caviar şi cu o şuncă de la New York şi pregătim masa foarte frumos".