De ce are nevoie o melodie pentru a deveni hitul verii

De la Beach Boys, în 1960, până la Pharrell Williams al zilelor noastre, fiecare vară are hitul ei. Însă nu multe dintre aceste melodii reuşesc să treacă testul timpului. Jurnalistul Greg Kot, de la BBC, a analizat acest fenomen şi a explicat care sunt ingredientele unei melodii de succes.

Există joburi de vară, romanţe de-o vară şi cântece de-o vară. Niciuna dintre acestea nu sunt menite să dureze o veşnicie, ci sunt ca nişte castele de nisip care dispar la sfârşitul zilei, înghiţite de valuri, scrie Kot. Totuşi, nu există sezon mai bun pentru a lua o pauză şi pentru a dansa nebuneşte şi nu e de mirare că melodiile de vară apărute de-a lungul deceniilor sună atât de spumos, amuzant şi efemer. 

Hitul verii, „un castel de nisip“ 

Nu e niciun mister  faptul că „Lambada“ (1989), „Macarena“ (1996), „Livin 'La Vida Loca“ (1999), „Ketchup Song“ (2002) şi „Gangnam Style“ (2012) au dominat verile în care au fost lansate, iar acum au fost date uitării, mai notează jurnalistul.

În anii '60, cultura pop a creat o micro industrie în jurul ideii că tinerii au foarte mult timp liber în timpul verii şi au nevoie de o „coloană sonoră“ pentru această perioadă. Aşa se face că muzicicanul Brian Hyland a avut un succes imens cu piesa „Itsy Bitsy Teenie Weenie Yellow Polka Dot Bikini“. 

Formaţia The Beach Boys a transformat nisipul şi surful în elementele definitorii ale propriului teren de joacă prin melodii precum „Summer Long“, „I Get Around“ şi „Fun Fun Fun“, videoclipuri în care celebrau vara cu o briză ce sufla uşor prin păr, în timp ce protagoniştii se aflau într-o maşină cu o fată pe scaunul din faţă şi cu o placă de surf în spate. 

Mungo Jerry a schimbat formula în 1970 cu piesa „In the Summertime“ prin transformarea uimitoare a unei linii melodice vechi cu influenţe de jazz, blues şi folk într-o piesă numai bună pentru petrecerile de la malul mării. Două decenii mai târziu, DJ Jazzy Jeff şi Fresh Prince au lansat cel mai mare hit rap de vară, „Summertime“. Piesa nu avea nimic de-a face cu plaja sau cu surful, totul era despre o petrecere în parc şi despre cum să te plimbi „cu 200 de kilometri pe oră pentru ca toată lumea să te vadă“.

Acum, imnurile verii nu trebuie să mai fie atât de literale. Ceea ce au în comun multe dintre acestea este faptul că sunt energice şi emană optimism. De asemenea, un lucru esenţial este ca melodia să aibă ceva captivant, indiferent cât de absurd ar fi acel lucru, trebuie să te facă să o fredonezi.

„Dragostea din tei“ a rupt barierele lingvistice

Jurnalistul dă exemplul melodiei „Dragostea din tei“, lansată de formaţia O-Zone în 2004. „Oficial este intitulat «Dragoastea din tei», dar mulţi îl ştiu drept cântecul «Numa Numa». Cântat în falsetto, depăşeşte toate barierele lingvistice şi permite oricui să se simtă ca un star, inclusiv lui Gary Brolsma, băiatul care a făcut senzaţie pe YouTube cu o filmare în care dansează pe această melodie“. 

„Numa Numa“ a trebuit să facă faţă concurenţei venite din partea lui Usher, cu melodia, la fel de simplistă, dar inevitabil devenită clasică, „Yeah!“. „Hollaback Girl“, a cântăreţei Gwen Stefani, a dominat vara lui 2005, în mare parte datorită faptului că suna ca şi cum ar fi fost cântată de majorete, ceea ce nu face decât să sublinieze ideea că mulţi dintre cei care s-au îndrăgostit de această piesă erau proaspăt absolvenţi ai liceului. 

Vara din 2009 a fost a formaţiei Black Eyed Peas: după ce succesul melodiei „Boom Boom Pow“ a început să pălească, melodia „I Gotta Feeling“ i-a luat rapid locul în topurile muzicale pentru că will.i.am şi Fergie îţi transmiteau dorinţa de a dansa în soarele arzător.

Anul trecut a fost al lui Pharrell Williams: „Get Lucky“, de la Daft Punk, şi „Blurred Lines“, a lui Robin Thicke, au fost „vedetele“ verii, ambele incluzând vocea lui. 

Deşi toate aceste cântece se potrivesc modelului stabilit în anii '60 şi apoi rafinat şi modernizat de DJ Jazzy Jeff şi Fresh Prince în anii '90, este fascinant să acordăm atenţie excepţiilor. Hitul din 2006 al lui Gnarls Barkley, „Crazy“, s-a auzit la toate staţiile radio, aproape făcându-ne să uităm că versurile abordau linia fină dintre riscurile artistice asumate şi nebunie. 

„Umbrella“, a Rihannei, a fost preferată în 2007, chiar dacă versurile reflectau condiţiile meteorologice tumultoase ale acelui an, care au fluctuat între inundaţii şi secetă. Şi „Pumped up Kicks“, a celor de la Foster The People, a fost un mare hit în 2011, în ciuda faptului că vorbea despre un masacru. 

Greg Kot pariază că hitul verii 2014 va fi „Problem“, care-i aparţine tinerei Ariana Grande, dar spune că şi melodia  „Happy“, semnată de Pharrell Williams, va fi ascultată mult timp de acum înainte.

Vara nu dormi

Cântăreaţa Nicole Cherry (15 ani) a lansat, la sfârşitul săptămânii trecute, single-ul „Vara mea“, iar piesa se preconizează hitul verii 2014. 

Dacă adolescenta de 15 ani promite să asigure coordonatele distracţiei anul acesta, în 2013, melodia trupei Vama, „Perfect fără tine“, a răsunat zi şi noapte în boxelor cluburilor din întreaga ţara. În urmă cu doi ani, Connect-R a alungat tuturor somnul cu ritmurile reggae ale cântecului „Vara nu dorm“, care, la scurt timp după lansare, a ajuns imnul verii 2012.

George Vintilă, DJ la postul de radio ProFM,  consideră că cel mai important aspect rămâne muzicalitatea unei piese, combinată cu versuri uşor de fredonat: „Orice piesă cu un refren uşor de fredonat, dar bine cântat, poate deveni hit. În plus, mesajul în română e mult mai uşor de digerat de public“, declara acesta pentru „Adevărul“.