Concert Roger Waters. Tu ce ziduri vrei să dărâmi? Mesaje de la cititorii Adevărul
0„Fără muzică, viaţa ar fi o greşeală”, o spunea chiar un filosof, Friedrich Nietzsche. Şi asta pentru că muzica are puterea de a schimba oamenii, de a-i face mai puternici şi de a-i ajuta să evadeze. Nu trebuie să asculţi Pink Floyd ca să recunoşti efectele muzicii asupra comportamentelor oamenilor. Fie că e clasică, rock sau hip-hop, muzica transmite mesaje, educă, naşte fenomene, anulează frontiere şi uneşte oameni.
În 1989, Zidul Berlinului, cel mai cunoscut simbol al Războiului Rece, a fost dărâmat după 28 de ani în care a divizat nu doar un oraş, ci un continent întreg, separând destine, producând drame. „The Wall”, lansat în noiembrie 1979, cel de-al unsprezecelea album al celor de la Pink Floyd, poate cel mai cunoscut, a însemnat povestea celui care reacţionează la traumele vieţii prin construirea unui zid faţă de restul lumii. Izolarea, explorarea, puzzle-ul create pe parcursul albumului sunt la finalul spectacolului dărâmate nu doar simbolic, ci şi prin spargerea zidului fizic. La fel în cazul Zidului Berlinului, gestul în sine aduce eliberare.
Pentru mulţi, însă, demolarea zidului a însemnat doar dărâmarea unor cărămizi. Chiar şi la aproape 24 de ani de la Revoluţie, zidurile încă sunt prezente în viaţa românilor, iar dacă nu în întregime, atunci ruinele, fantomele unui trecut aspru, în care muzica reprezenta una dintre puţinele forme de a te furişa, preţ de câteva melodii, într-o lume liberă.
Un exemplu concludent pentru ce a însemnat muzica celor de la Pink Floyd, dar şi mesajul transmis de ei, ni l-a oferit colega noastră Ana Stan într-un text emoţionant. Vă redăm un pasaj de final.
Pink Floyd m-a învăţat să gândesc încă de pe vremea când nu aveam voie, m-a învăţat să mă revolt de când încă habar n-aveam engleză şi nu ştiam ce-mi spune. Pink Floyd m-a făcut chiar să învăţ la şcoala aia ameţită care se făcea imediat după Revoluţie, doar pentru a înţelege din cuvinte ce-mi transmitea deja, demult, doar prin muzică. „We don’t need no education/We don’t need no thought control! / No dark sarcasm in the classroom / Teacher leave them kids alone!“
Unele ziduri s-au prăbuşit, altele, însă, s-au înălţat. Fiecare îşi poartă cărămida sa, care atârnă de noi în fiecare zi, la birou, la supermarket, în autobuz sau în plină stradă, cărămizile pe care le vedem în presă, la televizor, în discursul politicienilor, în ridurile bătrânilor sau în cearcănele tinerilor. Sunt ziduri de ură, de nepăsare, de dispreţ, de izolare, de ignoranţă, de demagogie, de opulenţă sau ziduri de ajutor. Ce ziduri vă înconjoară pe voi? Care sunt zidurile pe care voi vreţi să le dărâmaţi pentru a vedea dincolo, pentru a vă face auziţi, pentru a da sonor strigătului mut?
Trimite-ne mesajul tău şi/sau o fotografie simbolică prin care vrei să dărâmi zidul care te înconjoară, la adresa contact@adevarul.ro. Noi te premiem cu:
- Volumul „Inside out. O istorie personal a Pink Floyd” de Nick Mason
- DVD cu filmul Pink Floyd „The Wall”, în regia lui Alan Parker
- DVD Concert Pink Floyd „The Wall” - Live in Berlin 1990
- Colecţia integrală Pink Floyd, în 14 CD-uri
Cele mai interesante mesaje vor intra în competiţie pentru premiul cel mare care constă într-un pachet complet (carte, DVD şi CD-uri) plus o invitaţie dublă la concertul Roger Waters, de la Bucureşti, din 28 august. Mai multe detalii despre CONCURS.
Muzica celor de la Pink Floyd e nepieritoare. Vă oferim mai jos câteva mesaje de la cititorii Adevărul. Vă mulţumim!
Adrian Ghimus a comentat pe site-ul adevarul.ro:
„Nu am nici fotografii, nici poveşti, Am doar trăirile şi sentimentele mele, adunate în ultimii 40 de ani, ori de cîte ori am ascultat sau văzut Pink Floyd. Astea sunt la fel de imateriale ca muzica lor, celestă!”
Cititorul Daniel Flore a comentat pe pagina noastră de Facebook:
„M-am născut, am crescut şi am să mor cu Pink Floyd. Am mâncat Pink Floyd pe pâine odată cu laptele mamei, am trăit muzica asta ca pe o viaţă în altă viaţă. Pentru că ce naşte din pisică, şoarece mănâncă. Aşa am avut ocazia să-i cunosc pe Pink Floyd. Ai mei n-au avut prilejul să-i vadă atunci. Acum este altă situaţie. Voiam să o iau pe mama la concert, am lucrat în vacanţă ca să strâng bani de bilet, le-am cumpărat în ziua când au fost puse la vînzare şi s-a anulat concertul. Din fericire, s-a întors Roger Waters în România. Nenorocire mare, mai sunt câteva zile şi emoţia e staşnică. Vreau să vă spun că i-am întâlnit cu mulţi ani în urmă pe aceşti legendari Pink Floyd prin centru. Erau nişte tineri energici, foarte bine conformaţi. În majoritatea nopţilor, de mic copil, am visat că rea-i compania acestor legendari rockeri. Aveam o chitară şi încercam să-i imit, atât de mult mi-au intrat la suflet”
Manifest de la Mihai:
Alexandra din Bucureşti:
Vom putea demola zidul numai în momentul în care vom renunţa la preconcepţii, numai atunci când vom fi convinsi că nu mai vrem să „îl vedem”. Numai înconjurându-ne de oameni de calitate, de lucruri de calitate, de artă, educaţie si mai ales de... muzică de calitate.
Doar aşa putem „demola” zidul, care, inevitabil se află numai în imaginaţia noastră. Permanent construim ziduri care... odată cu trecerea timpului, ne este din ce în ce mai greu să le demolăm, pentru că ne obişnuim cu ele şi cu prezenţa lor, dându-ne falsa senzaţie de îngrădire, de siguranţă, de rigurozitate, bariere, reguli... Şi astfel, nu vom şti niciodată cum e dincolo de zid.
Demolarea trebuie să vină dinspre noi, din faptele, gândirea şi atitudinea noastră. „Demolarea” este în noi.
Dumbraveanu Horia Ciprian:
Eu şi soţia mea aşteptăm acest concert cu nerăbdare. Ştim că este o ocazie unică să vedem un asemenea spectacol la Bucureşti. În 2011 speram, dar nu am reuşit să ajungem să îl vedem pe Roger Waters la Budapesta şi eram trişti crezând că am ratat ultimul său turneu. Dar se pare că am mai primit o şansă. Pentru mine ceea ce cântă Pink Floyd nu înseamnă numai muzică, înseamnă suflet, mii de ore de muncă şi nu în ultimul rând pasiune.
Îmi place să îi ascult, iar mesajul transmis a fost şi rămâne unul de actualitate, acela de a sparge barierele impuse de societate, de oamenii din jur, dar şi cele din subconştientul nostru. Sunt convins că va fi un spectacol magic.
Gabriela Coteţ:
Până şi pisicile şi câinii se pot înţelege, duşmani dintotdeauna. Ar fi atât de simplu să ne înţelegem şi noi toţi...Ei sunt Bruno şi Paul. Şi mă vor la Roger Waters :).
Alte poveşti de la jurnaliştii şi cititorii „Adevărul”:
„Nu avem nevoie de educaţie, nu avem nevoie de controlul gândurilor!”
CONCURS „Dărâmă zidul care ne înconjoară!” - Nu e târziu, prietene, hai la Roger Waters!
Javaneze, bohemiene şi diamante nebune