Stelele surprinzătoare ale economiei europene: Franţa, Italia şi Spania

Riscurile existenţiale ale uniunii monetare europene şi managementul dezastruos al crizei refugiaţilor de către Germania au umbrit progresele reale realizate de Franţa, Italia şi Spania, ţări care echivalează cu jumătate din PIB-ul zonei euro, în stabilizarea economiilor.

Aceste trei ţări au înregistrat în 2015 o cerere internă şi ritmuri economice surprinzător de ridicate la începutul trimestrului al patrulea, perioadă în care în mod tradiţional au loc creşteri ale producţiei înainte de sezonul sărbătorilor de iarnă, cel mai activ din an, scrie Michael Ivanovitch, preşedinte al companiei de cercetări economice MSI Global din New York, într-o analiză pentru CNBC.

În trimestrul al treilea, perioadă pentru care există cele mai recente date, producţia industrială din Franţa, Italia şi Spania a crescut cu ritmuri anuale de 2,3%, 1,9% şi respectiv 2,9%.

Toate aceste creşteri sunt cu mult peste media zonei euro de 1,5%, depăşind chiar şi ritmul de 1% consemnat de sectorul manufacturier german.

Vânzările de retail arată că datele referitoare la producţie nu sunt întâmplătoare, fiind susţinute de revigorarea cheltuielilor populaţiei.

Franţa, Italia şi Spania au înregistrat creşteri ale vânzărilor de retail de 3,6%, 1,1% respectiv 4,5%, în trimestrul al treilea.

Cu excepţia Italiei, aceste date sunt semnificativ peste media zonei euro, de 2,6%, în timp ce în Germania avansul vânzărilor de retail a fost de 2,7%.
Pentru lunile noiembrie şi decembrie, Ivanovitch se aşteaptă la o evoluţie foarte bună, judecând comparativ cu ceea ce s-a întâmplat în aceeaşi perioadă a anului trecut.

De fapt, informaţiile din presă legate de vânzările de retail în unele dintre aceste ţări, chiar şi în împovărata Grecie, sunt destul de încurajatoare.

Aşa cum se întâmplă de obicei, trei factori majori vor continua să determine activităţile economice, locurile de muncă, veniturile şi costul creditelor.

Situaţia pieţei muncii din Franţa nu este bună. Rata şomajului a atins în octombrie 10,8%, fiind uşor peste cea din aceeaşi perioadă a anului 2014, iar majoritatea noilor contracte de muncă încheiate au fost part-time sau temporare.

În pofida acestui fapt, pentru acest an este estimată o creştere a venitului real disponibil de 1,7%, iar pentru 2016 este aşteptată continuarea evoluţiei pozitive, pe fondul măsurilor guvernului de a mulţumi populaţia înainte de alegerile generale din mai 2017.

Italia a obţinut performanţe mult mai bune în privinţa dezvoltării pieţei muncii. Rata şomajului a scăzut cu aproape două puncte procentuale în anul încheiat în octombrie, la 11,5%, dar nivelul este aproape dublu faţă de cel anterior crizei, de 6,1%.

Partidele de centru dreaptă câştigă teren faţă de guvernul socialist şi există presiuni de reducere a taxelor pentru revigorarea creşterii economice şi a creării de locuri de muncă.

Nu este clar care va fi amploarea măsurilor, dar relaxarea fiscală planificată este de aşteptat să accelereze creşterea veniturilor disponibile la peste 3% în 2016, de la ritmul de 1,3% estimat pentru acest an.

Spania este un teritoriu complet nou, după alegerile generale care au avut loc recent, în care partidele tradiţionale de dreapta şi de stânga au pierdut teren în faţa unor formaţiuni noi, care vor schimbări economice şi socio-politice radicale. Dar indiferent cine va forma noul guvern va moşteni o creştere economică şi o dinamică a angajărilor solide.

În anul încheiat în octombrie, rata şomajului a scăzut cu 2,4 puncte procentuale, mai ales prin crearea de locuri de muncă temporare şi part-time. Acest fapt a atras plângeri din partea unei noi clase de muncitori săraci, dar cel puţin aceşti oameni au o sursă de venit şi nu mai trebuie să depindă de caritate pentru a supravieţui.

Situaţia dificilă de pe piaţa muncii contrastează cu creşterea vânzărilor de retail, pentru acest an fiind anticipată o creştere a consumului privat de 3%, substanţial peste estimările din Germania şi zona euro, de 1,7%, respectiv 1,9%.

Revenirea economică din cele trei ţări este favorizată de politica Băncii Centrale Europene (BCE) de suplimentare a lichidităţilor, în octombrie având loc o creştere de 5,3% a masei monetare, faţă de 4,9% în luna anterioară.

Cererea mai mare de bani este o veste foarte bună, iar creşterea creditării pentru companiile şi populaţia zonei euro arată că politica monetară a BCE se conectează la economia reală, notează Ivanovitch.

Presa abundă de poveşti horror în Europa şi temeri legate de schimbări politice radicale, care reprezintă un fond excelent pentru strategii de investiţii contrare.

Franţa se confruntă cu o erodare a autorităţii guvernamentale nemaiîntâlnită de ani de zile, cu diviziuni sociale profunde şi riscuri teroriste interne, dar şi cu măsuri guvernamentale imprevizibile, pe fondul înfrângerii aproape sigure în alegerile viitoare.

În Italia, partidele de dreapta avansează, alegătorii fiind tot mai nerăbdători în faţa promisiunilor de locuri de muncă şi venituri mai mari făcute de premierul socialist.

Spania va rămâne probabil în căutarea unui guvern stabil şi a unui program de guvernare, în lunile următoare.
Germania este la un atac terorist distanţă de prăbuşirea unei coaliţii deja slăbite, potrivit presei, iar tulburările locale şi regionale provocate de proasta gestionare a crizei migranţilor ar putea avea acelaşi rezultat.

Italia cere Germaniei să nu mai impună Europei standarde duble, în timp ce ţările mai mici din Europa Centrală sunt nemulţumite de Germania, din cauza haosului creat de migranţi.

Un element de stabilitate este BCE, care va continua să ţină situaţia sub control, asta până când politicienii nu vor ceda şi nu vor abandona visul imposibil al Europei, conchide Ivanovitch, care a mai lucrat ca economist senior la Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare, economist internaţional la Rezerva Federală din New York şi ca profesor de economie la Universitatea Columbia.