Aud explicaţia rezultatelor proaste în faptul că PISA promovează un învăţământ diferit de al nostru. Şi care este cel defect?

În ce constau diferenţele? Itemii de la PISA sunt aplicativ practici şi transdisciplinari. Necesită creativitate şi gândire logică. Noi îi învăţăm pe elevi dominant teorii, fără aplicaţii practice şi fără transdisciplinaritate, fără să le cultivăm creativitatea. Cine greşeşte? Noi, evident!

Am auzit şi explicaţii de la înalte personalităţi că educaţia nu are treabă cu piaţa muncii, cu competenţe cerute de angajatori. Cu formarea profesională. Deşi, conceptul modern european este „Educaţie şi formare profesională”. Dacă nu în şcoală, de la profesori şi educatori, unde s-ar putea face formarea profesională? Nu am auzit vreun răspuns.

Adică elevii să devină tobă de teorie, să ştie teoreme matematice şi concepte sofisticate din biologie şi alte ştiinţe, care nu au legătură, neapărat, cu piaţa muncii. Să devină săraci dar culţi!

De ce avem un procent prea mare de analfabeţi funcţional?

Pentru că la disciplina limba şi literatura română elevii învaţă să reproducă după dictare intriga din Fefeleaga, Răzvan şi Vidra sau alte opere  din istoria literaturii române. În loc să înveţe să înţeleagă şi texte non-literare, să se exprime corect şi gramatical în limba română, să redacteze scrisori de intenţie, să comunice clar și corect cu oricine îi solicită. Gramatica limbii române se face doar la gimnaziu, după 30 de ani de „evoluţie” a învăţământului nostru.

Elevi care termină gimnaziul cu medii de absolvire de 2, 3, 4 sunt trimişi la liceu să înveţe derivate, integrale, fizică cuantică, teorie literară, când ei n-au învăţat nici tabla înmulţirii. Să aibă profesorii de liceu norme didactice. Mai găsim astfel de aberaţii în vreo ţară? Nu cred. Poate în Rusia!

Nu contează nici faptul că avem zeci de licee cu zero promovare la Bacalaureat. Că doar jumătate dintre elevi iau note de promovare la examenele de absolvire, iar zeci de mii de elevi nici nu se prezintă la aceste examene. Tot ce contează este să avem „pace” cu profesorii, să nu facă scandal şi greve. Soarta ţării şi a generaţiilor viitoare nu interesează pe nimeni.

Aceasta este paradigma curriculară românească de 30 de ani. Nimeni n-o poate schimba, pentru că şefii educaţiei sunt politruci de partid, care n-au habar de tendinţele în educaţia modernă.

Ar fi fost suficient să citească curriculumul din ţările care astăzi sunt în fruntea clasamentului PISA, şi să vadă deosebirile, comparativ cu curriculumul nostru.

Lipsa schimbărilor curriculare, apariţia disciplinelor agregat (ştiinţele vieţii, ştiinţele mediului, educaţie pentru societate, şi altele) au întâmpinat rezistenţă acerbă a profesorilor şi sindicatelor, pentru că ar presupune efort şi studiu din partea profesorilor. Or aşa ceva nu se acceptă. Mai bine nenorocim generaţii după generaţii de elevi, să nu deranjăm profesorii.

Care sistem este mai bun? Al nostru sau cel promovat de PISA?

Să luăm drept criteriu PIB-ul pe locuitor şi nivelul de trai. Japonia, China, Coreea de Sud, aflate în fruntea clasamentelor PISA, au o putere economică la care România nici nu visează. Şi implicit un nivel de trai pe măsura dezvoltării economice.

Noi importăm meseriaşi din ţări asiatice, pentru că nu suntem în stare să formăm proprii noștri meseriaşi. Mai nou, prin legile Educaţiei construite şi promovate de Iohannis-Deca, a dispărut şcoala profesională! Se cheamă acum filiera tehnologică dar nu se ştie ce este: fosta şcoală profesională sau filiera tehnologică de liceu? O struțo-cămila, deşi ambele variante sunt necesare. Iar economia are o lipsă acută de forţa de muncă mediu şi înalt calificată.

Nu înţeleg de ce „specialiştii” aflaţi la cârma educaţiei nu studiază modul de organizare al învăţământului din ţările fruntaşe în clasamentele PISA. Vor să fim neapărat originali, şi la coada Europei. Săraci dar culţi!

Există circa 30% dintre elevi care profită de caracterul conceptual teoretic al învăţământului românesc. Urmează facultăţi vestite şi ajung specialişti foarte buni. Dar asta nu înseamnă să sacrificăm şi pe cei 70% dintre elevi care nu au neapărat o inteligenţă dominant conceptual teoretică.

Cine aude cum e la noi îşi face cruce!

Pentru a răspunde la întrebarea din titlu: e clar ca sistemul nostru este cel defect. Pentru că nu pregăteşte elevii şi pentru piaţa muncii, că datorită complexităţii şi volumului mare de cunoştinţe, nenecesare, care se predau la şcoală, avem un abandon şcolar de 20-25%, dacă socotim şi elevii „virtuali”, existenţi în scripte dar care nu vin la şcoală.

Sistemul nostru de învăţământ nu îi învaţă pe elevi să fie creativi şi să aibă judecată logică. Le omoară curiozitatea şi îi pune să înveţe după metoda dictat-copiat-tocit-reprodus-uitat.

Nu vin profesori de calitate şi vocaţie în învăţământ, pentru că sunt plătiți la „grămadă”, cu aceleaşi salarii cu care sunt plătiţi profesorii slab pregătiţi, care aplică principiul „muncesc sau nu muncesc, acelaşi salariu primesc”.

Până când statul nu va schimba şi această paradigmă, nimic nou nu vom avea în educaţie. Tot ultimii din Europa vom fi.

Şefii politici vin şi pleacă. Poporul rămâne cu acelaşi deficit de educaţie, de acces la joburi bine plătite, de recunoaştere în piaţă muncii europene.

Este adevărat că din lipsă de educaţie nu se moare. Dar se culeg căpşuni în Spania, sau sunt şterşi la fund bătrânii Europei!