Votul de „protest" la alegerile parlamentare: „Întreaga structură constituțională se va prăbuși"

Votul de „protest" a dominat alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024, fiind alimentat de nemulțumirile economice și sociale ale românilor, dar și de un val puternic de retorică naționalistă și atacuri politice constante.

Votul la alegerile parlamentare. Foto: Inquam

Analistul politic Cristian Pîrvulescu a adus în discuție aceste teme, subliniind o serie de observații importante referitoare la modul în care trebuie înțeles comportamentul alegătorilor din România și implicațiile politice ale acestuia.

În primul rând, Pîrvulescu a subliniat că prezența la vot a fost remarcabilă, având în vedere că alegerile parlamentare au fost programate într-un interval între două runde de alegeri prezidențiale, ceea ce ar fi putut reduce interesul: „Nu vorbim de absenteism, vorbim despre cea mai bună prezență la vot din 2004 încoace la parlamentare pentru că a fost între prezidențiale.” În acest context, el subliniază că motivul prezenței nu este neapărat interesul față de alegerile parlamentare, ci mai degrabă un vot legat de un sentiment generalizat de protest față de sistemul politic din România.

Cristian Pîrvulescu a explicat că apariția unui partid precum POT în Parlament, despre care nu se știa aproape nimic înainte de alegeri, poate fi interpretată drept o formă de protest. „Dovada cea mai bună este apariția în Parlament a unui partid de care nu auzise nimeni, POT, doar pentru că era legat de Georgescu, deci el de la partidul prezidențial și a primit această susținere, ceea ce ne arată că tik tok poate face orice.” Acesta este un exemplu de cum tehnologia și platformele de social media pot influența rezultatele politice, chiar și atunci când vorbim despre un partid relativ nou.

Cu toate acestea, Pîrvulescu nu consideră că acest vot poate fi considerat doar un simplu „vot de protest”. „Este oare vot de protest?, sigur e vorba de protest față de sistem, dar nu cred că este un simplu vot de protest pentru că eu cred că este un vot de extremă dreaptă și trebuie să-l asumăm așa.” Conform analistului, acest vot reprezintă o schimbare ideologică semnificativă, un semnal al unei părți a societății românești care tinde spre extrema dreaptă și care nu doar că respinge partidele tradiționale, dar și dorește o schimbare fundamentală a direcției politice.

Pîrvulescu subliniază că aproape o treime din populația României a fost deschisă în fața opțiunilor politice de extremă dreaptă, iar acest fenomen nu este doar un simplu protest împotriva partidelor tradiționale, ci reprezintă un „vot care vizează o schimbare de direcție”. În opinia sa, acest vot nu poate fi înțeles doar în termenii unui protest față de actualul sistem, ci este mai mult decât atât: „este un vot care a fost construit ideologic, rezultatul unui război cultural și al războiului hibrid dus pe rețelele sociale care a dus la schimbarea radicală de viziune a unei bune părți a societății românești.”

Pîrvulescu atrage atenția asupra gravității acestei tendințe, afirmând că, dacă Călin Georgescu va deveni președinte, România ar putea intra într-o criză profundă a democrației parlamentare. „Eu cred că dacă Georgescu va deveni președinte, întreaga structură constituțională se va prăbuși. Viziunea pe care o are despre conducere, n-are nici o legătură cu funcționarea Parlamentului, partidele politice, ar trebui să dispară și nu-i așa, conducerea să fie asigurată prin intermediul referendumului,” a spus analistul. Comparând viziunea lui Georgescu cu regimuri autoritare, Pîrvulescu sugerează că o asemenea schimbare ar pune în pericol însăși fundamentul democrației parlamentare din România.

În încheiere, Pîrvulescu își exprimă îngrijorarea față de viitorul democrației parlamentare în România, subliniind că dacă aceste tendințe nu sunt gestionate corespunzător, România ar putea ajunge într-o criză gravă. „Parlamentul este instituția cea mai puțin respectată în România. Suntem deci într-o situație foarte complicată.”

„Votul de protest are la bază probleme grave cu impact imediat”

Analistul politic Valeriu Turcan, fost consilier prezidențial și profesor de comunicare politică și comunicare de criză la Universitatea din București, a explicat care sunt cauzele fundamentale care au dus la acest fenomen de vot de protest. Potrivit lui Turcan, „votul de protest are la bază probleme grave cu impact imediat, cum ar fi erodarea puterii de cumpărare a românilor”, o problemă economică care afectează direct viața cotidiană a cetățenilor și generează un sentiment de frustrare.

Totodată, el atrage atenția asupra unor probleme de lungă durată care s-au acumulat în societatea românească și care au creat o atmosferă de nemulțumire continuă. „Dar si probleme de percepție publică care s-au acumulat, cronicizat, precum politizarea excesivă, lipsa de transparență, aroganța” sunt factori care au dus la o erodare constantă a încrederii în clasa politică și în instituțiile statului. Aceste elemente au accentuat sentimentul de deconectare al cetățeanului de politica tradițională.

În continuare, Turcan prezintă un alt aspect semnificativ care a contribuit la acest val de nemulțumire – propunerea unor narative naționaliste și xenofobe. „Mai adăugați și un val uriaș de propagandă cum că nu mai avem identitate și suntem cotropiți de străini (noi având 5 milioane de români la muncă în restul UE)”, spune analistul, subliniind cum aceste mesaje au influențat opinia publică, alimentând frica de pierdere a identității naționale și de invazie externă, în contextul emigrației românilor în alte state din Uniunea Europeană.

Turcan menționează și atacurile politice constante care au marcat scena politică din România, ceea ce a dus la o fracturare și mai mare a coeziunii interne. „Mai adăugați și atacurile politice nesfârșite în toate direcțiile și veți avea tabloul complet care a generat un val uriaș de nemulțumire la adresa marilor partide și a potențat votul pentru candidați suveraniști și extremiști.” Aceste atacuri au dus la un climat politic extrem de polarizat, în care votul de protest s-a direcționat spre candidați și partide cu viziuni mai radicale, care promit o schimbare semnificativă a direcției politice a țării.

În final, Turcan recunoaște însă un paradox. „Acum mulți constată că partidele mari, cu experiență, sunt singurele care au experiența guvernării și reprezintă, cumva, soluțiile sigure si predictibile pentru România.” Chiar și în fața nemulțumirii populare față de partidele tradiționale, experiența acestora în guvernare rămâne un factor important de stabilitate în fața incertitudinilor politice și economice.