Cum se chinuie statul român, de 30 de ani, să construiască un baraj. A fost început de comunişti şi s-au cheltuit până acum 116 milioane lei
0
Statul român se chinuie de aproape 30 de ani să termine construcţia unui proiect început în perioada comunistă. Este vorba despre un baraj care ar fi trebuit să apere lunca Siretului de inundaţii, dar şi să alimenteze cu apă sute de locuinţe din judeţele Botoşani, Suceava şi câmpurile agricole din zonă prin intermediul irigaţiilor. Până în prezent pe acest baraj s-au cheltuit 116 milioane de lei.
În comuna Vârful Câmpului, judeţul Botoşani, acum exact 30 de ani, inginerii „Epocii de Aur“ începeau una dintre cele mai importante structuri ale perioadei comuniste din nordul Moldovei. Doreau să construiască un baraj de 10 kilometri lungime peste râul Siret.
Barajul urma să facă legătura între cele două maluri şi automat între două judeţe, Botoşani şi Suceava. Planurile erau grandioase, noua construcţie urmând să devină sursă de alimentare cu apă, sursă pentru instalaţii de irigaţie, dar şi principala pavăză împotriva viiturilor de pe Siret. De 27 de ani, statul român se chinuie să termine ceea ce a început regimul comunist. Astăzi, barajul, pe care s-au cheltuit deja aproape 116 milioane de lei, nu este nici pe departe funcţional.
Visul comunist
Povestea construcţiei barajului de la Vârful Câmpului-Zvorâştea a început pe 27 octombrie 1987, prin Decretul Consiliului de Stat 262. Din acel moment a început amenajarea unuia dintre cele mai ambiţioase proiecte de amenajare hidrologică din nordul Moldovei, după barajul de la Stânca Costeşti. Era vorba despre construirea unui baraj lung de 10 kilometri pe râul Siret, în dreptul localităţii Vârful Câmpului din Botoşani şi al localităţii Zvorâştea din Suceava.
Mai sunt lucrări de efectuat la baraj FOTO Cosmin Zamfirache
Costică Macaleţi, preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, era în acea perioadă inginer-şef la Oficiul pentru Gospodărirea Apelor. „Era un mega-proiect. Era un baraj cu un lac de acumulare. Era o instalaţie ce urma să treacă şi să alimenteze cu apă municipiul Dorohoi. Rolul clar al barajului era prima dată atenuarea viiturilor, alimentare cu apă, irigaţii şi pescuit. Era un proiect ambiţios, care ar fi adus multe beneficii zonei în primul rând. Vorbim aici de alimentarea cu apă şi de irigaţii. Bineînţeles scopul principal era evitarea inundaţiilor“, spune Macaleţi.
Ar fi putut fi gata în 5 ani
Conform estimărilor făcute de inginerii din perioada comunistă, barajul urma să fie gata în 5 ani. După 1990, lucrurile s-au complicat însă. Lucrările au continuat foarte lent până în 1994, când au fost sistate. „A intervenit problema banilor. Nu mai erau fonduri, erau deja alte realităţi“, spune Costică Macaleţi.
Lucrările au fost reluate pentru scurtă vreme şi în 1996. Au fost din nou sistate. Abia în 2007, autorităţile centrale au dat o atenţie sporită barajului, încercând să acceseze fonduri europene. Barajul a ajuns în administrarea Apelor Române, prin Administraţia Bazinală de Apă Siret. De altfel atunci, în 2007, barajul era inclus pe lista obiectivelor prioritare din infrastructura de mediu aferentă proiectului F.P. 1579 din 2006 finanţat printr-un credit extern acordat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Au trecut încă 10 ani, iar barajul nu a fost terminat. Din contră a înghiţit, aşa cum arată datele oficiale oferite de Apele Române, aproape 116 milioane de lei Aceşti bani au fost cheltuiţi pe ridicarea barajului pe malul drept, pe malul stâng, dar şi pentru un evacuator de ape mari.
Costică Macaleţi, preşedinte Consiliul Judeţean Botoşani FOTO Cosmin Zamfirache
Între timp barajul a ajuns un obiectiv mult simplificat, la care momentan nu se lucrează. „Barajul a rămas să funcţioneze, ca un baraj nepermanent, să preia parte a viiturilor şi a debitelor mari de apă pe care nu poate să le reţină Rogojeştiul din amonte, funcţionând ca un baraj nepermanent“, spune Costică Macaleţi.
„Dacă trăia Ceauşescu, era gata“
Membrii comunităţilor locale din apropierea Siretului au îmbătrânit odată cu barajul. „Au durat 30 de ani şi vă garantez că o să mai dureze tot pe atât. Era copil când a început totul“, spune un sătean din Vârful Câmpului. Mai mult decât atât, barajul, dar mai ales lacul de acumulare, ar fi fost o adevărată mană cerească pentru sătenii de pe malurile Siretului. De mai bine de două decenii, seceta face ravagii, iar instalaţiile de irigaţie, promise de comunişti, au rămas încă în memoria oamenilor. „Dacă trăia Ceaueşcu era gata barajul. Aveam irigaţii. Ne prăpădeşte seceta aici. Nimeni nu face nimic“, spune nea Costache, un bătrân de 80 de ani din Vârful Câmpului.
Conform datelor oferite de Apele Române, Barajul de la Vârful Câmpului se află pe lista de obiective de investiţii pe 2017, fiind alocate două milioane de lei pentru investiţii. Lucrările nu vor fi continuate până la declararea obiectivului de interes naţional, aprobarea noilor indicatori tehnico-economici şi până la aprobarea expropierilor.
Echipamente învechite şi promisiuni noi
Reprezentanţii Apelor Române spun că vor termina barajul atunci când studiul de fezabilitate vechi deja de cel puţin 10 ani va fi reactulizat. Iar printre motive se află şi faptul că o parte a utilajelor montare s-au învechit, sunt detehnologizate. Conform reprezentanţilor Apelor Române, aceste utilaje trebuie modernizate. Nici măcar nu s-au făcut expropierile necesare constituirii lacului de acumulare. În zonă se află şi o rezervaţie naturală protejată prin lege. Va trebui ca barajul să fie declarat obiectiv de interes naţional, tocmai pentru a fi posibile şi expropierile, dar şi continuarea lucrărilor. În malul râului au început să apară eroziuni.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
