Duminica ce poate schimba cursul Europei: de ce contează alegerile din Germania
0
Au trecut opt ani de când Angela Merkel a câştigat primul mandat în fruntea Cancelariei germane. Bătălia cu Schroeder a fost câştigată. La fel şi cea cu austeritatea. Germania are cea mai puternică economie din Europa şi este cel mai mare creditor al ţărilor de la periferia euro. PIB-ul său, în valoare de 2,7 trilioane de euro, înseamnă 30% din totalul zonei euro.
Pe cât de sănătoasă este economia germanilor, pe atât va fi şi cea a Europei. Aşa că alegerile ce vor avea loc duminică reprezintă un punct de cotitură important în ceea ce priveşte viitoarea abordare a crizei economice.
Mai mult ca sigur, Angela Merkel va primi încrederea populaţiei şi va fi în continuare Cancelarul Germaniei. Nu este atât de sigur că Uniunea Creştin-Democrată (CDU) va mai putea conta pe actuala alianţă cu Democraţii Liberi (FDP). Europa aşteaptă cu sufletul la gură rezultatul alegerilor întrucât totul s-ar putea schimba fundamental în contextul în care Merkel va trebui să închege (din nou) o alianţă cu vechii rivali social-democraţi (SPD) conduşi de Peer Steinbruck. Atât pe plan extern, cât şi pe plan intern.
Cel mai posibil scenariu pentru Germania, după aceste alegeri: Merkel va câştiga la pas, spectrul politic va deveni mai puţin stabil, iar provocările economice de pe plan intern vor pune o presiune enormă pe guvern.
Înainte de a intra în vacanţă, Merkel a lăsat de înţeles că, dacă ar câştiga alegerile, ar mai relaxa politicile austere, o decizie destul de interesantă ţinând cont de modul în care, practic, a guvernat Uniunea Europeană. Poate a lăsat de înţeles şi gândindu-se la faptul că ar putea fi forţată să închege o alianţă cu Social-Democraţii, care au anuntat în repetate rânduri că sunt adversari declaraţi ai austerităţii.
Până acum, trecând peste diferenţele ideologice, pe CDU şi SPD îi desparte modul de abordare a crizei economice şi ce vrea fiecare pentru Germania în următorii ani. Agendele celor două formaţiuni politice sunt fundamental diferite.
Spre exemplu, SPD vrea ca Banca Centrală Europeană să ajute statele aflate în dificultate financiară cu eurobonduri. Merkel şi Wolfgang Schauble s-au opus vehement multă vreme. Steinbruck a militat în campanie pentru creşterea taxelor pe veniturile bogaţilor. Merkel se opune.
SPD vrea să introducă salariul minim pe economie, CDU nuanţează: doar în anumite sectoare. SPD ar vrea sa scadă vârsta de pensionare, să modifice sistemul asigurărilor de sănătate şi să reglementeze mult mai strict preţurile energiei. CDU se opune tuturor acestor iniţiative.
O posibilă coaliţie cu partidul lui Steinbruck ar însemna săptămâni întregi de negocieri. Pe care Grecia, în căutarea unui nou ajutor financiar, nu prea ar vrea timp să le aştepte.
O altă temă rămasă în dezbatere şi pentru care se aşteaptă rezultatele alegerilor din Germania este înfiinţarea uniunii bancare.
Reglementarea activităţilor instituţiilor non-bancare, testele de stres şi înfiinţarea autorităţii rezolutorie bancare sunt principalele proiecte care trebuie să fie puse în aplicare înainte ca europenii să intre în focul campaniei electorale pentru alegerile din mai 2014. Însă, un hop important îl reprezintă alegerile din Germania.
Înainte de a intra in vacanţă, Comisia Europeana şi Germania abia au stins un conflict după ce Wolfgang Schauble, ministrul german de Finanţe, a pus la îndoială bazele legale şi nevoia unei noi autorităţi care să execute băncile insolvente din zona euro.
Schauble ar putea sări, însă, din schemă în cazul unei coaliţii CDU - SPD. Steinbruck a fost ministrul Finanţelor în perioada 2005 - 2009, atunci când partidul pe care îl conduce a făcut parte dintr-un guvern de largă uniune naţională şi din care a ieşit extrem de şifonat, pierzând 13% din susţinerea electorală.
La colţ se află Partidul de Stânga, succesorul partidului comunist, care visează la o coaliţie cu SPD şi cu Partidul Verzilor. Această perspectivă înspăimântă Europa.
Cu toate că Germania este motorul economic al Europei, nemţii se confruntă cu o populaţie îmbătrânită şi cu legi rigide pe piaţa muncii. În ultimii 15 ani, creşterea salariilor în Germania a cunoscut un ritm mai lent faţă de cel al vecinilor săi cu economii dezvoltate. Acest fapt a apărut pe fondul reformei Hartz, care a limitat capacitatea sindicatelor de a se mai impune în faţa patronatului. În anul 1990, în Germania, 11 milioane de oameni erau membrii unui sindicat. În prezent, această cifră se situează undeva la şase milioane.
Alte probleme delicate cu care se confrunta germanii: existenţa anumitor bănci-zombie şi politica de preţuri pe piaţa energiei din cauza cărora germanii plătesc pe un kw cu 30% mai mult decât media din zona euro.
Bătălia electorală de duminică şi ce va urma pentru Germania va depinde de rezultatele partidelor mici. Democratii Liberi, partidul de buzunar condus de Phillip Rosler şi partenerul de guvernământ al lui Merkel, se chinuiesc să atingă pragul de 5% pentru a intra în Bundestag (Parlamentul Naţional al Republicii Federale Germania, n.a). În această luptă acerbă este şi Alianţa Pentru Germania, partid care militează pentru ieşirea Germaniei din zona euro.
Eşecul celor de la FDP ar însemna că, pentru prima dată din 1949, Germania nu va avea în Parlament un partid a cărui ideologie să sprijine piaţa liberă şi libertăţile individuale. În schimb, dacă Alternativa pentru Germania (AFD) ar intra în Bundestag, situaţia pentru Merkel s-ar înrăutăţi destul de mult, iar germanii care se revoltă faţă de bailouturile acordate Greciei şi altor state din zona euro ar avea astfel o reprezentare fermă în Bundestag.
Oricum ar fi, lui Merkel nu îi va fi uşor după 22 septembrie, întrucât o aşteaptă foarte multe teme delicate de rezolvat nu numai pe plan intern, cât şi pe plan extern, precum votul pentru tranzacţiile monetare directe şi avansarea negocierilor privind uniunea monetară.
Se încarcă comentariile...
