Vedere de pe lampă. Marginalii şi marginali la Gala Operelor Naţionale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mi-am amânat toate celelalte activităţi, deplasări etc. pentru a da curs invitaţiei la această Gală a Operelor Naţionale, patentată la Iaşi şi organizată pentru prima dată la Bucureşti de iniţiatoarea ei, actualul manager interimar al ONB, Doamna Beatrice Rancea.

Mi s-a părut firesc să creditez un eveniment presupus de anvergură pentru a da samă în scris şi dincolo de viaţa curentă, de spectacol, a instituţiei. Din păcate, populismul şi temenelele la adresa politicienilor care s-au etalat (şi nu e întâmplător cuvântul) duminică seara la Operă şi un păgubos servilism managerial au aruncat fidelii şi jurnaliştii (câţi au fost) pe la balcoane, după o penibilă târguială în foaierul unde se distribuiau invitaţiile confectionate ad hoc. Mai rar mi-a fost dat să văd o asemenea proastă organizare pe care nu o poate scuza în nici un fel buna credinţă pe care o invocă cei interesaţi să apere actuala situaţie de la Operă. Am rămas, totuşi, la eveniment şi de acolo de pe... lampă am văzut cum lucrurile nu se legau deloc. Cum, stângaci, cei doi prezentatori, mai ales actriţa Rodica Lazăr, făceau gafe după gafe mergând până la a greşi nume şi a încurca plicurile (unele inexistente).

Am revăzut în debutul spectacolului un fragment din baletul Amorul vrăjitor cu Mihaela Soare - solistă, şi-am înţeles ceva din miza scandalurilor din vară. Am ascultat discursuri searbăde şi ne-am umplut de... patriotism văzând-o pe scenă de nu ştiu câte ori pe Dna. Daniela Vlădescu de la Teatrul Oleg Danovski din Constanţa, un bun manager, dar orişicât!, şi pe alţi directori de la puţinele teatre lirice care s-au înscris la Gală, precum şi evident pe colaboratorii de suflet din ţară şi din străinătate ai managerului obiectiv de la ONB (Vieni, vieni Carlos!). Senzaţia palmaresului e de mare sărăcie, de nume, de idei, de obiectivitate fiindcă oricine priveşte lista premianţilor poate observa parti-pris-uri clare care-au mers până la desemnarea spectacolului de la Iaşi - Carmen, drept cel mai bun al anului, când Bucureştiul a avut Fidelio, Oedipe, Manon (cu extraordinara Marina Minoiu) şi chiar Cosi fan tutte, titluri scoase de pe actualul afiş în mod samavolnic şi în dispreţ total faţă de public. Motivul: nu sunt proiectele actualei conduceri. Dar oameni buni, spectatorii cu ce v-au greşit? Când am întrebat cum justifică actuala conducere cheltuielile pentru un spectacol care a fost programat o singură dată deşi a fost socotit un succes de necontestat, mi s-a răspuns că acele cheltuieli nu le-a făcut actuala conducere. Ce gândire o fi asta? Personalizaţi, personalizaţi, dar pe banii dumneavoastră, nu ai statului, adică ai noştri. În mod cât se poate de ilar, Fidelio, o producţie competitivă la nivel internaţional, a primit o singură nominalizare, pentru un debut. E adevărat, regizorul Graham Vick, cel care-a semnat această montare de excepţie, nu e român şi a fost adus de directorul penal de dinainte, dar mezzosoprana Asineta Răducan, care în rolul Leonorei a fost o revelaţie recunoscută chiar şi de adversarii spectacolului? Ea cum de nu a fost băgată în seamă?

Revenind la spectacolul Galei, e limpede că el n-a satisfăcut pretenţiile minime prin platitudinea obositoare şi redundantă, sala golindu-se treptat şi nu doar din cauza orei.

Am plecat şi eu rezervându-mi plăcerea să urmăresc finalul la televizor, de unde am văzut oricum mai bine şi am auzit la fel, mai ales că celebrităţi precum ca Nely Miricioiu şi Roberto Alagna, invitaţi de onoare ai Galei, le sunt familiare melomanilor prin posturile specializate care-i programează punându-i mult mai bine în valoarea prin ce sunt şi ce-au reprezentat în lumea operei. În context, nu pot însă să nu-mi aduc aminte de Gala Mihnea Lamatic petrecută nu demult tot la ONB, la care a participat ca invitat de onoare Angela Gheorghiu, o adevărată divă care a făcut să strălucească întreaga seară printr-un spectacol întemeiat pe prietenie şi preţuire reciprocă (cel sărbătorit şi primadona fuseseră colegi). N-am găsit aceste sentimente la actuala Gală bântuită de orgoliul de a demonstra ceva ce nu se impune. Un pretins patriotism, searbăd fără argumentul valorii şi principiul să facem ca să facem nu duc nicăieri amărându-ne odată-n plus la gândul că tot mai multe lucruri în ţara asta se fac anapoda. „Să nu uităm!”, a spus de pe scenă în discursul ei de adio Dna Ministru al Culturii, Corina Şuteu. Aşa e! Zăngănitul armelor mai asurzitor decât vrem să-l percepem face muzele să tacă prin alte locuri. Să ne ferească Dumnezeu! Dar şi de ambâţul caragialesc să ne ferim, de ridicolul care ne paşte, cu sau fără paiete.

P.S. Sper ca organizatorii să strângă de grabă butaforia care a decorat ambiental seara, acele statui aurite oribile înfăţişând nişte satiri ca nişte draci de rău augur, taman la intrarea în Operă. Apropo, cine a creat capodoperele?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite