avangarda cu ionuț vulpescu - ultimele știri

Se întreabă, după o viață în care a iubit și și-a scris iubirile, fără rușine, fără vină, dacă, într-adevăr, a iubit până la capăt. E convinsă că Paradisul plictisește și poate tocmai de aceea, unele iubiri nu durează.

Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a discutat în exclusivitate, în dialog cu fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, în partea a doua a unui dialog-eveniment, despre ce a însemnat plecarea de la Cotroceni, acum 20 de ani, dar și despre secretul logevității sale.

Deputatul PSD Ionuț Vulpescu, ales recent în funcția de președinte al Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei (A.I.O.), a fost primit de Sanctitatea Sa, Papa Francisc, într-o delegație oficială a inițiativei Pasqua Together 2025, din care face parte și A.I.O.

Premiile internaționale obținute de filmul românesc „Anul Nou care n-a fost”, regizat de Bogdan Mureșanu, la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, reprezintă mai mult decât o realizare remarcabilă pentru cinematografia românească.

În 2004, în urmă cu douăzeci de ani, când a candidat la Președinția României, Adrian Năstase era convins că cele două Românii, sintagmă care a dat titlul uneia dintre cărțile sale, se păstrează.

Serbia e locul rădăcinilor ei, dar România e acasă. Tatăl său, Ioan Flora, a fost un important poet optzecist, care ar fi vrut-o arhitectă.

În preajma noul an școlar, podcastul Avangarda, cu Ionuț Vulpescu vă oferă un dialog de excepție cu un vizionar al sistemului educațional.

E una dintre cele mai fine și sensibile prezențe de pe scena teatrului românesc. Destinul ei se confundă, practic, cu ultimele decenii ale Teatrului Nottara.

Viața pe ringul de dans are o morală a așteptării: îți aștepți partenerul, numărul, momentul, succesul, ieșirea din scenă.

Fulbright Visiting Scholar, la University of South Carolina. Analist politic și expert în comunicare, cu experiență din anul 2000 în campanii politice, campanii electorale și proiecte de comunicare publică.

Chipul ei s-a suprapus cinematografiei noului val, dar e convinsă că următoarea mișcare de avangardă în artă va întârzia sau nu va mai veni niciodată; în fond, ultimul zvâc de creativitate „a fost după comunism”.

Sunt 20 de ani de când a publicat Manifestul fotbalist, dar încă mai crede că „cei care iau fotbalul peste picior nu știu să-și folosească piciorul. Și nu știu să-și folosească piciorul pentru că n-au joc de cap."

Născut în URSS (Polirom 2006), povestea vieții lui, tradusă în rusă, bulgară, spaniolă, italiană, maghiară, poloneză şi georgiană, a făcut înconjurul lumii pe care o cunoaște și de care se simte profund legat.

E o vedetă populară fermecătoare și creativitatea ei e cea care a dus la succesul unor megaproducții TVR. În 1999 a primit distincția de „Femeia anului în Televiziune”, însă fiecare an a fost anul ei: prin bucuria adusă spectatorilor, prin puterea de a face televiziune de calitate, prin ...

În 1984 a fost director de studii la Institutul Internațional pentru Drepturile Omului „René Cassin” din Strasbourg, iar apoi ajunge vicepreședinte al Asociației Profesorilor și Cercetătorilor în Drepturile Omului.

Nu au fost mulți oameni care să fi făcut reforme în educație pentru alții, nu pentru ei înșiși. Ca profesor, a fost adorat chiar și de către cei cu care nu a lucrat direct.

S-a născut la Piatra Neamț, a scris prima piesă de teatru când era în clasa a șaptea și nici prin minte nu îi trecea că ar putea să conducă, peste ani, teatrul orașului natal, unde a văzut cele mai importante piese în copilărie.

Se prezintă ca fiind „Profesor de peste 30 de ani, cu un doctorat în sociologie obținut în urmă cu 25 de ani, autor a numeroase cărți și articole, a unor filme documentare și a două romane.

„Laleaua albă” este o carte cutremurătoare despre scrisorile și iubirile necunoscute din viața balerinei Irinel Liciu, publicată la Editura Litera.

Una dintre cele mai îndrăgite și respectate voci de istorici revine la microfonul podcastului Avangarda într-un dialog de excepție.

Un podcast despre o carieră artistică de mai bine de o jumătate de secol: întâmplările providențiale, prieteniile cardinale și succesele lui Costel Constantin.

Un podcast despre titanii criticii și literaturii române, despre biografiile scandaloase din spatele operelor canonice și despre demitizarea destinelor dramatice din cultura noastră.

Nu e Filosoful-Rege, dar crede în rolul filosofiei de a educa individul să gândească critic și liber. Este un partener de dialog excelent, care distinge între principii și valori, care nu stă la stânga sau la dreapta spectrului politic.

Membru titular al Academiei Române, profesor, a trăit viața de catedră și viața de tribună, ca europarlamentar și ministru de Finanțe.

Ochii lui văd lumi la care nu ne-am fi gândit vreodată; lumile care nu sunt de suprafață, interioarele conștiinței și emoțiilor care ne fac protagoniști ai vieții atât la nivelul istoriei mari, cât și la nivelul istoriilor personale, intime, de multe ori traumatice.

E producător și regizor, dar iubirea pentru marile ecrane a plecat de la pasiunea pentru micile manuscrise și nopțile lungi petrecute citind literatură.

A tradus peste 3000 de filme, dublate, în secret, timp de 5 ani. Nu i-a fost teamă de Vest, pentru că de acolo venea cultura, pe care în timpurile negre ale vechiului regim nu o mai putea obține decât prin cărți și marele ecran.

Pe lumea aceasta, prietenii sunt legați de viață și de moarte, de pasiuni și de vicii, de speranță și de deznădejdi. 31 martie e ziua nașterii și a morții pentru poezia limbii române: Gheorghe Tomozei părăsește această lume de ziua nașterii lui Nichita.

90 de minute de dialog-eveniment cu un cititor de cursă lungă. Despre viață și cărți, cu regretatul profesor Nicolae Manolescu.

Profesor, critic literar, scriitor, omul care a lucrat îndeaproape cu Fănuș Neagu, Marin Sorescu, Eugen Simion, Nicolae Breban și Nicolae Manolescu.

A fost de trei ori Președintele României (1990-1992, 1992-1996 și 2000-2004) și, de altfel, singurul președinte de stânga al acestei țări în 3 decenii de democrație: Ion Iliescu rupe tăcerea și vine la microfonul podcastului Avangarda, cu Ionuț Vulpescu.

Un podcast despre viață, film și miracolele dintre ele, în biografia unui profesor, regizor și student actor.

Sunt 40 de ani de când Dimineața pierdută e o frescă a ultimului secol al României, dar sunt tot atâția ani de când autoarea ei a luat distanță de paginile scrise atunci.

Nu există spectator care să nu fi fost îndrăgostit de chipul și privirea Siminei din Pădureanca, o capodoperă a cinematografiei românești. Nu se știa pe atunci că Manuela Hărăbor învățase de la Adrian Pintea tăcerea, care face, în actul teatral, uneori mai mult decât un gest.

Nu a păstrat niciodată în viața sa oamenii care nu l-au iubit: senin, a spus că „nu are rost”. A preferat, în schimb, să îi iubească pe toți cei care, la rândul lor, au în suflet un sâmbure de credință și dragostea pentru adevăr.

Audiența podcastului Avangarda a confirmat întâlnirea cu profesorul Dumitru Borțun ca fiind printre dialogurile preferate ale publicului.

Deși istoria veche a fost o dragoste necesară, pentru a evita politrucii și autorii ideologiilor fostului regim, a trăit și a făcut istorie nouă la cel mai înalt nivel, ca intelectual, om politic, autor, profesor.

A învățat măiestria baghetei de la Herbert von Karajan și Sergiu Celibidache; deși l-au educat două nume consacrate pe scenele muzicale ale Germaniei, a fost și rămâne întotdeauna, după modelul maeștrilor, un român asumat, deși aceasta nu a fost tot timpul un titlu de noblețe.

De ziua podcastului „Avangarda, cu Ionuț Vulpescu”, un proiect cultural care a împlinit doi ani, un dialog excepțional cu președintele Academiei Române, prof. Ioan-Aurel Pop.

Iubește ceaiul Casei Regale de la Stockholm, nu doar pentru că e unic, ci și pentru că impune un ritual, o tradiție în care timpul stă în loc pentru o mică bucurie aromată a zilei.

Un pocast despre 60 de ani petrecuți în lumea artei și 80 de ani de viață între clasicism și modernitate.

Un podcast cu aromă de cafea: povești din lumea culturală comunistă și din penitenciarele ceaușiste.

Care este drumul de la „Eu sunt Maia” la „Nu sunt eu”? Un podcast despre omul de dincolo de roluri, autorul de dincolo de cărți.

Un podcast despre Bucureștiul interbelic și Taraful de oraș Albeșteanu.

La conducerea Operei de Stat din Viena a fost un manager extraordinar, care și-a asumat că puterea executivă înseamnă să spui uneori cu sinceritate oamenilor că sunt mai puțin valoroși decât cred sau că proiectele lor au nevoie de timp pentru a fi vandabile unui public care decide trendurile consumu

Un podcast despre timpul ce ni s-a dat, poezie, muzică, sacrificiu în timpuri comuniste șI autenticitate în timpuri de libertate.

Episodul 9 al sezonului 3 al podcastului Avangarda, cu Ionuț Vulpescu, îl aduce la microfon pe unul dintre cei mai pasionați practicanți de rugby din România, din clubul celor care sunt Old Boys.

Un podcast despre o viață de film: confesiuni, adevăruri cutremurătoare și bucurii nespuse din viața unui dramaturg de succes.

Un episod exclusiv, la comemorarea a 30 de ani de la moartea marelui duhovnic șI teolog român: Dumitru Stăniloae, un nume pentru credință, suferință, asceză șI viață intelectuală.

Crede că, în mod paradoxal, România acum își trăiește anii ei de glorie. Simte că mai multe exemple ar energiza o națiune letargică și nemulțumită de ea însăși.

Un podcast despre cultură, muzică, generația seratelor muzicale și însemnările celui care rămâne titanul emisiunilor culturale TV, Sosif Sava.

După anii petrecuți la Teatrul Național, a fondat Teatrul Masca și a redat, peisajului cultural bucureștean, noblețea teatrului de stradă. Actorul Mihai Mălaimare vine la microfonul Avangardei să mărturisească amintirile despre „Teatrul Național, așa cum l-am iubit”

Invitat la podcastul Avangarda, Radu Boroianu, care s-a retras din viața publică, îmi face bucuria unui interviu exclusiv despre poveștile de viață din spatele celor două volume publicate în 2019, la editura Tracus Arte, sub titlul Despovărarea.

A dirijat pe marile scene ale lumii și a lucrat cu orchestre de top la nivel mondial; a colaborat cu Mstislav Rostropovich, Placido Domingo, Herbert von Karajan, Leonard Bernstein, și de la toți a înțeles că talentul trebuie cultivat prin muncă, independent de cât de cunoscut ești.

Nu i-a fost niciodată frică de „Persoana întâi plural”, și poate tocmai de aceea, crede în solidaritate și compasiune, mai mult decât în oricare altă valoare care poate întoarce societatea noastră la normalitate.

Un podcast cu șI despre melomani, pentru reforma economică a operelor, filarmonicilor șI operetelor.

Ioana Ciocan a ales arta în detrimentul oricărei alte opțiuni de viață. Ba mai mult, crede cu convingere că putem face din viața noastră o operă de artă, câtă vreme păstrăm empatia față de lume.

Invitata unui episod istoric senzațional – cu mărturii deopotrivă personale și culturale, care cuceresc din primele minute ale podcastului – este autoarea unui bestseller recent, „Corespondența Regina Maria - Cella Delavrancea (1913-1937)”, publicat de editura Litera.

Episodul 37 al sezonului II al podcastului Avangarda surprinde printr-un artist complet: a jucat teatru clasic, independent, stradal, românesc și european, s-a lăsat sedus de Dada și întotdeauna și-a prețuit mentorii.

Un actor desăvârșit și un scriitor talentat, care regretă că nu a publicat mai mult până acum; a intrat în politică sperând că va putea fi un activist al binelui și a constatat că cea mai mare problemă a oamenilor politici e aceea că învață cuvinte, nu idei.