Zălăuanul care a cucerit Kilimanjaro şi Mont Blanc

Alpinist pasionat, zălăuanul Lorinczi Csaba a cucerit masivul Kilimanjaro din Africa (vârful Uhuru Peak, 5.895 metri) şi vârful Mont Blanc (4810 metri), cel mai înalt din Europa. Spune că, în ciuda extremelor dificultăţi, muntele te faci să te simţi împlinit, liniştit şi să te cunoşti pe tine însuţi.

În 2008, Csaba şi încă doi băieţi au fost primii zălăuani care au ajuns pe vârful Mont Blanc. Vârful Uhuru Peak din Tanzania, cel mai înalt punct de pe continentul african, l-a cucerit, împreună cu trei români din Mediaş, în anul 2010.

Creierul se micşorează

Csaba povesteşte cum, după o anumită altitudine, devine extrem de greu să mai înaintezi, deoarece, spune el, aerul e atât de rarefiat încât nu mai ai ce să respiri. „De la 4000 de metri, creierul se micşorează, nu mai poţi respira, ai senzaţii de vomă. În Kilimanjaro este diferit de Mont Blanc. Mont Blanc e un gheţar, în schim în Kilimanjaro este foarte cald până pe la 1800 de metri. Până pe la 2800 aerul e foarte uscat, iar după 3000 nu mai există nici faună nici floră, doar stânci şi lavă uscată. Dacă nu faci aclimatizare, capul te doare foarte rău”, povesteşte alpinistul. Aclimatizarea înseamnă, conform spuselor sale, urcarea până la o anumită altitudine şi întoarcerea pe aceeaşi cale până la un punct la care organismul îşi reia funcţiile normale. „Cobori o altitudine de circa 400 de metri. Dar aceşti 400 de metri nu sunt liniari, ei pot însemna 20 de kilometri”, spune Csaba.
Csaba spune că alpinismul este un hobby, însă unul foarte puternic. Spune că a ajuns să practice acest sport după ce, mergând o dată pe munte, a simţit că îşi găseşte liniştea acolo. Liniştea şi alte sentimente, pentru care merită să îţi asumi anumite riscuri.

Pe munte mor oameni

„Pe Mont Blanc muriseră oameni cu o zi înainte să ajungem noi. Iar în Africa, i-am văzut pe unii aduşi pe braţe de pe munte. Pe munte, dincolo de o anumită altitudine, funcţionezi, dar eşti ca un robot. Însă în aceste condiţii, ajungi să-ţi cunoşti limitele, să te cunoşti pe tine însuţi, să-ţi dai seama cum reacţionezi în situaţii dificile. Pot spune că acum am mai multă încredere în mine însumi, după aceste experienţe. Înveţi că sunt momente în care trebuie să ştii când să renunţi, pentru că, dacă nu o faci, poate fi fatal. Cunosc cazuri în care oamenii au exagerat şi, în cel mai bun caz, şi-au pierdut un membru, sau două. Iar în cel mai rău, şi-au pierdut viaţa”, spune alpinistul.
Potrivit afirmaţiilor sale, acest sport te apropie de oamenii cu care eşti în echipă. Spune că este vital să cunoşti persoanele cu care urci pe munte, deoarece depinzi de ei cu viaţa ta, iar ei depind de tine. „Când faci o escaladă de vârf, oamenii sunt legaţi între ei prin cabluri. Dacă unul alunecă, toţi îşi pot pierde viaţa. Acest lucru îţi dezvoltă spiritul de responsabilitate. Un pas greşit, nu este greşit doar pentru tine.”

Club de alpinism la Zalău

Lorinczi Csaba spune că se intenţionează constituirea unui club de alpinism la Zalău, structură care să ajute la obţinerea de sponsorizări. „În alpinism nu se câştigă bani, ca în forbal sau alte sporturi. Omul care merge pe munte, merge că-i place, nu pentru bani sau faimă. Însă este un sport foarte foarte scump. Numai călătoria pe un alt continent costă foarte mult. Ca să intri într-un parc naţional, doar ca să fii acolo, fără să faci nimic, costă minimum 100 de dolari pe zi. Echipamentul este foarte important. Uneori viaţa îţi depinde de el. Nu poate fi luat la mâna a doua.”
Lorinczi Csaba s-a născut în 24 aprilie 1975, la Zalău. A făcut liceul la Zalău, facultatea la Cluj, iar în prezent lucrează la Zalău, la un magazin de piese auto.