Sălaj: Romeo Predeanu - „La execuţiile mele, se ridica tot stadionul în picioare“

Pe vremea avea tot ce îşi dorea. Iar când juca la Armătura, era aclamat de un stadion întreg pentru execuţiile sale de excepţie. Azi, fostul fotbalist trăieşte modest, dintr-o pensie de boală, într-un apartament de bloc.

Romeo Predeanu este bucureştean get-beget, dar a lăsat Capitala pentru Zalău. „Asta datorită vieţii faine, a oamenilor de treabă şi a liniştii de aici“, mărturiseşte el. În Zalău a ajuns în 1984, când s-a transferat de la Progresul Bucureşti, la Armătura. A jucat la Armătura cinci ani, pe postul de extremă stânga. „Se ridica întreg stadionul în picioare la execuţiile mele“, îşi aminteşte fostul fotbalist. „Cei care m-au văzut jucând mă opresc şi astăzi şi îmi spun că îşi amintesc de ceea ce făceam pe teren“, spune el.

„Ne era ruşine de cât de mult câştigam“

Chiar dacă pe vremea aceea fotbaliştii profesionişti nu încheiau contracte pe sute de mii de euro, din fotbal se trăia şi atunci foarte bine. „Ne era de multe ori ruşine de cât de mult câştigam“, recunoaşte Romeo Predeanu.

„Eram angajaţi cu carte de muncă în fabrică şi primeam salariu de acolo, iar pe lângă asta primeam şi prime de joc, care erau destul de consistente“, spune fostul sportiv, care a refuzat, totuşi, să spună cât câştiga. În acea perioadă, un fotbalist de la Armătura câştiga de trei-patru ori mai mult decât un muncitor.

Din toţi aceşti bani, astăzi n-a mai rămas nimic. „Asta e! N-am ştiut să pun bani de-o parte. Mi-a plăcut viaţa: cât câştigam, atâta cheltuiam. Aveam tot ce-mi doream. Poate dacă ştiam ce vremuri vor veni după 1990, eram mai atent cu banii“, spune fosta extremă stângă de la Armătura, care astăzi trăieşte dintr-o pensie de boală de câteva sute de lei. El are coxartroză, iar pentru asta are nevoie urgentă de o proteză de şold.

Despre fotbalul de astăzi, Romeo Predeanu îl caracterizează în câteva cuvinte: „slab, foarte slab“. „Cauzele nivelului scăzut la care a ajuns fotbalul românesc, le ştiu doar antrenorii“, spune el, dar lasă să se înţeleagă că de vină este viaţa de noapte a fotbaliştilor. „Când jucam eu, aveam voie să ieşim în oraş doar lunea“, mai spune fostul fotbalist.

Ce-i place
Să se uite la televizor, la emisiunile sportive, în special la meciurile în care joacă echipele sale favorite: Rapid, echipa sa de suflet, la care a jucat de la vârsta de 7 ani, şi FC Barcelona, cea mai bună echipă din lume, în opinia sa.

Ce nu-i place
Nu-i plac bârfele, care se practică frecvent în toate cercurile. Predeanu mai spune că nu-i place nici politica, în general, iar în mod special „cea pe care o fac politicienii români, care ne-au adus în stadiul ăsta de sărăcie“, reclamă el.