Major Istvan a făcut prima lucrare color pe tipar din Zalău

A învăţat singur totul despre tipografie şi, dacă utilajele pe care le avea nu se pretau la orice lucrare, le-a adaptat cu propriile mâini.
Major Istvan a condus casa de cultură deschisă în incinta Intreprinderii de Prelucrare a Lemnului până când, la „revoluţia oamenilor muncii”, s-au oprit toate activităţile culturale.

Directorul l-a repartizat la oficiul de calcul, ţinând cont de experienţa lui de experienţa sa de 11 ani în domeniul telecomunicaţiilor radio la spitalul judeţean. De acolo şi până la înfiinţarea unei firme care să presteze servicii pentru calculatoarele firmelor din Zalău nu a mai fost nevoie decât de un gând şi de doi asociaţi. „Am avut contracte bune, dar ne-am dat seama după câţiva ani că nu ne putem dezvolta. Şi am înfiinţat o altă firmă, unde ne ocupam de birotică, reparaţii de televizoare color – care atunci apăruseră – şi importam instrumentar medical”, povesteşte Pisti.

Când au ajuns la un capital suficient de serios, nişa care exista în branşa tipografică – unde exista un singur actor, care utiliza tehnologie veche, plumb – i-a inspirat să achiziţioneze prima maşină. „Adunam toate materialele scrise, care erau puţine şi conţineau doar generalităţi. Aşa că am început să particip la expoziţiile internaţionale printshow, unde puneam multe întrebări. Aş am învăţat”, descrie tipograful debutul în breaslă.

Prima lucrare color din Zalău

Prima lucrare color care s-a executat în Zalău a fost în tipografia lui, cu toate că nu aveau dotarea necesară. „A trebuit să modific o imprimantă, să facă separare de culoare. Erau nişte etichete de blugi, nu-mi mai amintesc multe, doar că era imaginea a trei femei pe ele”, rememorează el. De asemenea, a tipărit prima carte telefonică a Sălajului de după 1989.

Etichetele de băuturi, de ulei, pliantele şi vânzarea maşinilor vechi a fost sursa pentru investiţiile în tehnologie mai nouă. Cărţi a început să tipărească prin 1995; şi, chiar dacă nu era utilat pentru toate fazele posibile, a meşterit în aşa fel încât să nu ducă lucrarea în altă tipografie. Doar din 2003 tipografia este complet dotată pentru carte. „Cea mai întreagă şi frumoasă lucrare tipografică este o carte, care ţine cât o viaţă întreagă”, apreciază tipograful.

Cinci ani de TV

Pe vremea de „dinainte”, Major Istvan avea atestat de artist liber-profesionist, aşa a început să înveţe una-alta. După Revoluţie, a lucrat timp de cinci ani pentru emisiunea în limba maghiară realizată de televiziunea de stat din Cluj – cameraman, reporter, editor de montaj. „Am renunţat în momentul în care montajul s-a mutat la Cluj şi ieşea cu totul altceva decât intenţionam eu”, mărturiseşte tipograful.

Ce-i place

Îi sunt foarte dragi animalele; din păcate recent a trebuit să se despartă de câinele său care era bolnav. Are ca hobby pescuitul, de care nu mai are timp spune el cu regret. Istvan este „meşterul bun la toate”, care îşi fabrică tot felul de maşini, maşinuţe, scule pe care le foloseşte şi în producţie.

Ce nu-i place

Îl deranjează foarte tare vulgaritatea, în special manelele. „Îmi displace mai ales că promovează un anumit tip de non-valori”, explică tipograful. Evită să intre în conflicte, nu-i place să se certe cu nimeni şi susţine că nu are şi nici nu şi-a făcut vreodată duşmani.

Întrebări şi răspunsuri

În ce scop aţi cerut atestat de artist liber-profesionist?

M.I.: Mă ocupam de muzică în tinereţe, eram chitarist şi activam în câteva trupe – de exemplu Hyperion. Mergeam la festivaluri şi la „ciubucuri”, cum le spuneam noi lucrărilor pe care le angajam – spectacole, nunţi. Dar, cum anii tinereţii au trecut, m-am lăsat de muzică şi am învăţat altele.

Ce lucrări mai speciale aţi avut de-a lungul timpului?

M.I.: Nu pot să spun că e vreuna mai specială. Avem mulţi clienţi şi pentru carte – edituri din Cluj şi din Bucureşti care vin la noi, alţii care vin din Olanda în fiecare an cu formularistică, agende, calendare. Am tipărit cărţi chiar şi pentru Universitatea din Stockholm, graţie unui profesor de acolo originar din Zalău.