Disponibilizaţii păgubaşi de la Cuprom

Fără loc de muncă, fără salarii compensatorii, disponibilizaţii de la Cuprom aşteaptă măcar puţinul de la Fondul de Garantare a Salariilor. Cele 80 de persoane disponibilizate anul trecut de la producătorul de sârmă de cupru nu şi-au luat nici până astăzi salariile compensatorii prevăzute în contractul colectiv de muncă.

Cei 80 de angajaţi care au fost concediaţi anul trecut, în decembrie, de către Cuprom aveau dreptul, conform contractului colectiv de muncă, la 6-8 salarii compensatorii, în funcţie de vechime. Din cauză că firma este în insolvenţă, disponibilizaţii nu şi-au primit drepturile. Reprezentanţii disponibilizaţilor au solicitat în luna martie să primească trei salarii din Fondul de Garantare a Salariilor. Conform legii, de dosarul lor ar fi trebuit să se ocupe agenţia de ocupare a forţei de muncă din localitatea unde îşi are firma sediul social - Bucureşti. Având în vedere că persoanele disponibilizate îşi au domiciliul aici, AJOFM Sălaj şi-a asumat acest rol, spune directorul Romeo Sârca. „Proces laborios de completare a dosarului", adaugă el, deoarece administratorul judiciar BDO Business Restructuring SRL trimite greu completările. Pentru ultima completare, codurile numerice personale ale celor disponibilizaţi, termenul a expirat de o săptămână.

Între timp, alţi 27 de oameni şi-au pierdut locul de muncă în luna iulie. Soarta lor depinde şi de „finalul" procedurii de insolvenţă. Dacă va urma un plan de reorganizare, drepturile celor concediaţi vor fi trecute drept creanţe; dacă firma va fi lichidată, angajaţii au prioritate la împărţeala banilor. Întrebat ce şanse de a-şi primi salariile compensatorii au cei din urmă disponibilizaţi, directorul sucursalei Cuprom din Zalău nu a dorit să comenteze.

„Încerc să rezist, însă toate gândurile mi se îndreaptă spre unitatea de bobinaj"

Victor Onaciu a muncit 25 de ani în unitatea de bobinaj sârmă. Când au fost aduse maşini de ultimă generaţie, a ajuns printre cei care au trebuit să plece acasă. Onaciu povesteşte că de atunci - 7 iulie, ultima zi de preaviz mai exact - îi este foarte greu să reziste, mai ales din punct de vedere psihic. „După 25 de ani de activitate neîntreruptă, în acelaşi loc, lipsa de activitate a fost un şoc foarte puternic. Sunt indignat că dispare de pe harta judeţului un produs emblematic, care a fost viaţa mea şi a mai multor oameni", mărturiseşte fostul şef de secţie. În ceea ce priveşte aşteptarea salariilor compensatorii, el afirmă că încearcă să supravieţuiască, îşi caută zilnic un loc de muncă. „Încerc să rezist, însă toate gândurile mi se îndreaptă spre unitatea de bobinaj", adaugă Onaciu.