Portret/ Ionuţ Chiochiu antrenează tinerii fotbalişti din Vaslui

Ionuţ Chiochiu

La doar 29 de ani, profesorul se poate lăuda cu numeroase participări la turneele semifinale destinate juniorilor şi a obţinut un bronz mondial.

Ionuţ şi-a descoperit pasiunea pentru sport în copilărie. „Pe la 6 ani tata mă lua cu el la meciurile echipei locale. De atunci, am început, ca orice copil, să joc fotbal în curtea şcolii“, povesteşte sportivul. După câteva luni, el s-a înscris la un club de  fotbal, în ciuda faptului că părinţii nu au fost de acord. „Am vrut să urmez cursurile Liceului cu Program Sportiv, însă ai mei aveau alte pretenţii. Aşa am ajuns să urmez profilul matematică-informatică de la liceul «Anghel Rugin㻓, mai spune vasluianul. Studenţia şi-a petrecut-o pe băncile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport.

A jucat la Poli Iaşi

Rezultatele bune obţinute la probele practice pentru admiterea la facultate l-au făcut pe Ionuţ să fie remarcat de antrenorii echipei ieşene Politehnica, ceea ce avea să îl ajute în studenţie. „Pentru mine a fost ceva mai mult decât mă aşteptam. Chiar şi în ziua de azi, pentru un student e greu să obţii cazare, masă, ba chiar şi bani. Toate acestea mie mi-au fost oferite de cei de la Poli Iaşi“, mai spune Ionuţ. După terminarea facultăţii, printr-o conjunctură, vasluianul a ajuns la Liceul cu Program Sportiv din Vaslui.

„Iniţial am prins post de suplinitor, iar acest lucru mă îngrijora, deoarece am început să pun suflet în ceea ce făceam. Aveam deja în pregătire două grupe de copii“, îşi aminteşte tânărul. Timp de patru ani a dat examene periodice de suplinire, până acum doi ani când a reuşit să se titularizeze şi să rămână pe post graţie seriozităţii şi rezultatelor deosebite obţinute la diferite competiţii. În cei şase ani de activitate, copiii pregătiţi de Ionuţ Chiochiu au reuşit să se califice de fiecare dată la turneele semifinale şi să câştige numeroase competiţii pe plan judeţean.

Săraci, dar cu medalia de bronz la gât

„Cea mai mare satisfacţie profesională am avut-o în 2008, atunci când am participat în Danemarca la «Dana Cup». Ţin minte că, faţă de celelalte echipe participante, noi parcă eram din lumea a treia“, îşi aminteşte antrenorul. „Venisem cu autocarul, iar toţi ceilalţi veniseră cu avionul. Noi mâncam pateuri şi eram îmbrăcaţi cu nişte tricouri din bumbac, în timp ce ceilalţi copii aveau echipamente de firmă. Nu am ţinut cont de aceste aspecte şi am obţinut medalia de bronz cu grupa 1996, din 52 de echipe din 46 de ţări participante“, se laudă profesorul.

întrebări şi răspunsuri
Nu este greu să lucrezi cu copiii?
Nu, din contră, pot spune că abia acum mi-am găsit vocaţia cu adevărat. Am avut nenumărate ocazii să plec în străinătate şi să muncesc în alte domenii pe mult mai mulţi bani, însă am refuzat.
Se merită să fii dascăl în România?
Financiar, nu se merită, ar fi absurd să spun aşa ceva. De multe ori îmi cumpăr cele necesare la antrenamente din puţinii mei bani. Dar atunci când vezi că şi copiii se ataşează de tine, uiţi de toate greutăţile şi toate lucrurile merg bine. Nu mă văd făcând altceva.

ce-i place
Plăcerea cea mai mare a lui Ionuţ o reprezintă călătoriile. „Dacă aş avea posibilităţi, aş vizita toate ţările din această lume. Îmi place să învăţ despre istoria şi civilizaţia fiecărui stat în parte“, mărturiseşte vasluianul.

ce nu-i place
„Urăsc minciuna, ipocrizia şi profitorii. Detest acei oameni care îşi asumă nişte merite, deşi nu au muncit deloc. Din păcate, astfel de persoane sunt tot mai multe“, mai adugă Ionuţ.

profil
născut. 21 septembrie 1982, la Vaslui.
studii. Absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport „A.I Cuza“ din Iaşi.
familie. Este necăsătorit.